Sub luna plina (Boyxboy)

Capitolul 4

AIDAN

Am simţit numai pericol când am început să mă trezesc. Eram încă plin de bandaje care mă strângeau sau mă ţineau intact? Nu reuşeam să mă mişc şi orice încercare de a-mi mişca vreun deget sau membru îmi stârnea dureri crâncene.

Cineva încerca să îmi spună ceva, dar nu ascultam sau nu îl puteam auzi? Totul era în ceaţă şi auzeam doar şuşoteli în jurul meu. Oare ce aveau de gând să îmi facă? Încet, vocile căpătau contur şi încercam să îmi dau seama unde sunt. Camera mirosea a tot felul de ierburi si arome. Nimic nu îmi era familiar si partea cea mai rea era ca inca trăiam. Ar fi trebuit să mă lase să mor când am ales să fac asta. Lupi încăpăţânaţi.

- Nu te mişca! Nu o să se prindă rănile dacă o faci.

- Vrei să îl ţin, Morgan? Am auzit o altă voce.

- Nu, nu prea ai cum. E plin de răni şi îi poţi rupe ceva în orice clipă. Am să îi fac un anestezic uşor ca să îi relaxez muşchii, altfel nu ştiu cum am să îl pot trata.

- Goerge... am zis aproape şoptit, însă persoana de lângă mine m-a auzit.

- Nu, eu sunt Morgan. George a plecat, dar eşti pe mâini bune. Te rog eu nu te mişca altfel toată munca noastră e în zadar.

- Eu zic să îi dau una să se liniştească!

- Lucas, calmează-te. Nu poţi lovi pe cineva rănit.

- Nu vreau să trăiesc, am îngânat dezamăgit.

- Păi asta se poate rezolva şi acum dacă vrei, dar din păcate alfa e de altă părere aşa că nu prea ai nici tu de ales şi nici noi. În plus dacă ţi se întâmplă ceva cât eşti îngrijit de noi o să avem probleme şi sincer eu nu vreau să îl supăr pe alfa Griffin, dar poţi să o faci tu după ce dai ochii cu el. Aşa poate te omoară el şi scăpăm de o grijă.

- Lucas, iesi afară din cabinetul meu! L-am auzit pe Morgan mârâind ameninţător la el. Morgan aş zice să îţi vezi de lungul nasului, eu sunt beta nu tu.

- Poţi să fii cine vrei, la mine în cabinet eu sunt medicul şi tu întreci măsura. Am auzit uşa deschizându-se şi trântindu-se destul de tare încât să îmi provoace o migrenă. Cu toate că aveam doar un singur ochi cu care încă mai puteam vedea cât de cât, nu îmi era de mare ajutor. Simţeam însă îngrijorarea medicului de lângă mine care ofta de fiecare dată când se mai uita pe la câte un bandaj. Probabil arătăm ca o mumie. A început să întindă o alifie care mirosea ciudat peste bandajele mele.

- Am să mă mumifiez, am zis încet şi el a început să râdă.

- Nu te mumifiezi. Încerc să îţi grăbesc vindecarea, dar nu ştiu de ce nu funcţionează. La oameni merge de minune dacă se întâmplă ceva. Se uită frustrat în toate direcţiile neştiind dacă a făcut ceva greşit când a pus ieburile la un loc. Îmi dădeam seamă că era foarte posibil să nu ştie că suntem la fel şi că eram aici de mai multe zile.

- Îţi sugerez pătlagină cu sevă de copacul lunii şi apă de dimineaţă. Am zis gata să cad din nou într-un somn adânc.

- Poftim? Pentru ce să folosesc mixtul acela. E pentru vârcolaci, lupi... a răspuns aproape amuzat.

- De asta ţi-l sugerez.

Respiraţia i s-a oprit pentru câteva secunde şi a început prin a mirosi aerul din jur, dar nu îşi putea da seama. Apoi cu un strigăt care mi-a asurzit urechile pentru câteva clipe l-a chemat panicat pe Lucas. Acesta a intrat în cameră şi nu ştia ce s-a întâmplat.

- Zi-mi dacă miroase a  ceva cunoscut?!

- Morgan despre ce vorbeşti?

- Încerc să îl vindec de două zile şi nu funcţionează nimic din ce am pentru oameni. Acum câteva secunde mi-a zis să încerc ceva care ştiu că funcţionează doar pentru noi, dar nu simt nici o prezenţa pe nicăieri. Tu eşti Beta ai simţurile mai bune decât ale mele aşa că spune-mi dacă detectezi ceva.

Celălalt bărbat a început să inspecteze atent împrejurimile. Ştiam că are simţurile mult mai precise şi antrenate şi avea să îşi dea seama că eram vârcolac sau cel puţin am fost. Îi simţeam respiraţia aproape de faţa mea şi încercam să îl privesc, dar vedeam în ceaţă.

- Mmmmm, simt un miros foarte slab.

- Poate e de la Gregos, cât a stat la ei e posibil să fi rămas impregnat.

- Nu cred. Ştiu cum miroase haita lui Riley şi nu e la fel cu mirosul lor. E un alt miros, însă nu văd nici un lup. Undeva este un lup, însă nu ii simt prezenta. Are o prezentă aproape indetectabilă, dar simţurile nu mă înşeală. Încearcă să foloseşti leacuri care funcţionează la noi dacă nu merg revino la ce ai folosit până acum. Ne vedem mai încolo şi sună-mă dacă se schimbă ceva.

A ieşit din cameră, iar Morgan a chemat pe cineva repede să îi aducă ceea ce îi sugerasem eu. Era un băiat mai tânăr decât el, nu pentru că l-aş fi văzut ci pentru că prezenţa lui nu era la fel de impunătoare şi determinată că a celorlalţi doi. Ceva mirosea diferit la ei doi că şi când...

- Partenerul tău? Am întrebat fără să încerc să mă mişc prea mult. Ştiam că i-am luat prin surprindere căci s-au oprit instantaneu din ce făceau. Le simţeam privirile asupra mea.

- Cum? A întrebat Morgan abia deschizând gura.

- Mirosiţi la fel, adică el miroase că ţine am concluzionat repede. Se pare că nu mă schimbasem cu totul. Băiatul nu a mai zis nimic. A ieşit din cameră şi paşii i s-au pierdut la un moment dat. Mă simţeam atât de obosit şi voiam doar să dorm şi să uit de toate. Nu puteam să mor aşa că voiam ceva asemănător cu ăsta. Când m-am trezit pentru a două oară eram deja în altă parte.