Aidan Lunas, un tanar varcolac ajunge printr-o intamplare nefericita in haita celui mai temut dintre conducatorii de varcolaci, Griffin Blackwood.
Ceva straniu se intampla atat cu el cat si cu liderul haitei.
Cei doi ajung sa se indragosteasca...
M-am trezit dupa un somn foarte lung. Parca de mult nu am mai dormit atat de bine. Am deschis ochii doar pe jumatate. Ceva neobisnuit se intampla. Patul in care am dormit parea mult prea mare. Camera arata cu totul diferit si mirosul era unul pe care il cunoateam prea bine. Eram inapoi in casa haitei. Nu stiam cum sa reactioanez, sa fiu bucuros sau sa fiu ingrijorat. Din cauza locului astuia am si plecat initial, insa inima mea era plina de bucurie caci m-am intors acasa. Probabil eram in unul din apartamente din casa, in care nu am avut ocazia sa locuiesc si nu inteleg de ce acum stateam aici.cine stie daca mai aveam camerele noastre in casa de langa clinica.
Ma simteam ca un nou nascut si apropo de nascut, burta mea se marea cu fiecare zi. eu slabisem destul de tare si burtica oricum parea mai mare decat ar trebui sa fie in realitate. Am masat-o usor prin tricou si mi-am facut curaj sa cobor din pat.
Am luat pe mine o bluza de culoare gri un pic mai larga ca sa imi acopere bine spatele si partea din fata, dupa care am zis ca ar fi cazul sa investighez un pic. Lumina patrundea in camera din toate partile si imi dadea o stare de bine.
M-am dat jos din pat cu grija caci picioarele mele slabite nu imi erau de mare ajutor. Camera sau mai bine zis apartamentul pe care il aveam acum la dispozitie era ca de vis. Covorul moale de langa pat ma facea sa ma simt ca si cand as pasi pe un nor. Tonurile de crem ale camerei imi dadeau o stare de liniste. Chiar ma saturasem de cabana si de singuratate. Cu toate ca Morgan era mereu langa mine nu puteam sa nu ma simt izolat si fara chef de viata.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am inceput sa explorez apartamentul. Nu imi aduceam aminte daca am mai fost sau nu aici sau pur si simplu nu i-am dat importanta. cine stie in care aripa a casei era. Nu am avut timp sa explorez toata casa fiind ocupat cu treburile de la clinica. De cand am ramas unsarcinat an incercat sa descopar misterele din spatele sarcinii mele. Morgan nu era alfa asa cum banuise Aidan initial ca sa fie asta un motiv.
Intr-adevar eu eram omega insa nu gasisem ceva in stransa legatura cu statutul meu. Cunosteam multi omega cu parteneri si nu li se intamplase asa ceva. Oare ce putea fi? Morgan cu siguranta stia adevaratul motiv insa de fiecare data cand discutia devenea mai serioasa gasea ceva cu care sa imi distraga atentia. Ceva straniu plutea in aer si simteam ca mi se ascund multe lucruri, insa discutia asta urmam sa o am separat cu Morgan pentru a nu stiu cata oara. Aveam sa cer multe explicatii si cineva trebuia sa imi raspunda la toate intrebarile si de data asta nu mai aveam de gand sa fiu luat de fraier.
Nu stiu de ce nu imi aduceam aminte mai nimic. Calatoria inapoi spre casa, cu ce am ajuns pana aici si cine s-a ocupat de toate astea? Tot ce imi aminteam era ca stateam de vorba cu aidan si imi povestea despre ultimile aventuri cu norras si Griffin si dupa aceea s-a rupt firul. Aidan imi facuse figura. Ceva sa intamplat cat am stat cu el si sigur ceilalti erau implicati in complotul asta. As fi venit si singur acasa de ce era nevoie sa ma adoarma?
Am cautat mai intai baia. Aveam mare nevoie sa imi golesc vezica si sa fac un dus. De altfel imi era extrem de foame, insa stiam ca mancarea nu avea sa stea mult timp in stomacul meu. Am intrat in baie si am dat drumul la apa de la dus. dupa cateva momente am deschis o usa alba si am intrat in baia din apartament. Am dat drumu la apa si am asteptat sa se incalzeasca. Deja aveam lasate haine de schimb pe scaunul de la dus.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
M am dezbracat de hainele pe care le aveam pe mine si am intrat la dus dupa ce am us hainele pe etajera de langa perete . M-am asezat pe scaunul lasat in cabina de dus am dat drumul la apa fierbinte si am lasat-o sa curga peste intregul meu corp slabit si obosit. Aratam atat de caraghios parca eram un butoias. Ma impacasem cu ideea ca aratam ca naiba si ca probabil nu am sa pot duce sarcina la bun sfarsit. Imi doream acest copil, insa nu stiam daca aveam sa rezist fizic pana la naterea lui. Morgan imi tot promitea ca va gasi o solutie, insa nu avea nici una pana in acest moment.
Incepea sa imi apara tot mai des in minte gandul de a intrerupe sarcina, nu pentru ca imi suradea ideea ci din cauza ca ma omora ea pe mine incetul cu incetul. Incercam sa ignor ca ma simteam din ce in ce mai slabit in fiecare zi si sistemul meu imunitar era practic inexistent. Lipsa de hrana si faptul ca nu puteam vorbi cu Colt imi starnise o depresie si nu stiam cat mai aveam sa rezist pana a-mi face rau singur.
M-am imbracat repede si am incercat apoi sa iau legatura telepatic cu Morgan, insa nu am obtinut nici un raspuns, asa ca m-am hotarat sa ies din apartament si sa ma duc dupa el oriunde ar fi fost. Am deschis usa de la intrare si am iesit in hol. Se auzeau multe voci venind din camera de zi a casei. De obicei razboinicii, alfa si alti prieteni de ai lor se adunau pentru a discuta ce se mai intampla in haita dar si pentru a se relaxa si a povesti peripetiile prin care au mai trecut. Eu nu am participat niciodata la o intrunire de genul. Mereu eram prea ocupat cu invatatul si pacientii de la clinica ca sa am timp de distractii. Mergand incet pe holul casei si pierdut in gandurile proprii, nu am observat ca cineva venea spre mine.
Dintr-o data m-am simtit prins de umeri de doua maini puternice. Am tresarit pentru ca nu ma asteptam sa fie altcineva pe hol in afara de mine.
- Hei fii atent pe unde....Derek?
- Lucas ....
Beta haitei, Lucas Storm. Nu ma suporta deloc iar eu incercam sa nu ma intersectez cu el prea des. Ne considera vinovati cel putin pe mine si pe Morgan ca nu am reusit sa ii salvam partenera care din nefericire a murit cand a fost atacata in timp ce patrula granita haitei. Pierduse prea mult sange si nu am mai putut face nimic pentru ea cand au adus-o la clinica.
- Te-ai intors.
- Da... Nu a fost planuit sa ma intorc.
- Cum mai esti?
Fara sa imi dau seama mi-am dus mainile pe burta si am masat-o un pic, moment in care ochii lui Lucas s-au facut cat cepele si si-a pierdut cuvintele.
- Sunt cat de cat bine...am raspuns intr-un final.
El ma fixa cu privirea incercand parca sa puna lucrurile cap la cap. Parea oarecum in stare de soc. Am vrut sa il intreb daca stie ceva de Morgan, insa nu am apucat, deorece palma lui dreapta era lipita de burta mea. Am ramas impietrit. Daca l-ar fi vazut Morgan ar fi iesit un macel in toata regula. Nu stiam ce sa fac, iar el parea cu adevarat mut de uimire. Dupa cateva momente si-a retras mana parca iesind din transa. Si-a cerut repede scuze si a disparut in cateva secunde lasandu-ma singur in hol. Nu m-a deranjat gestul lui ci faptul ca m-a strabatut in acel moment un val de scantei pe care ar fi trebuit sa il simt venind doar din partea lui Morgan care era partenerul meu. Asta nu era de bine. Trebuia neaparat sa aflu ce se intampla si sa rezolvam situatia cat mai repede.
