Sub luna plina (Boyxboy)

Capitolul 7

GRIFFIN

Era asa de bine acasa. Toti s-au bucurat sa ma vada si eu ma simteam linistit in sanul familiei. Cei din haita erau ca o mare familie de care aveam grija si care imi faceau viata mai usoara. Dar se pare ca nici aici nu urma sa am vreo farama de liniste din moment ce musafirul meu neasteptat avea simturile sensibile si reactiona bizar la mirosuri. M-am speriat teribil in momentul in care l-am auzit urland, mai frica imi era sa nu mi se ceara sa il omor de catre membrii haitei, asa ca am actionat singur. Imi displacea sa fac fapte bune, necunoscutii nu meritau mila sau intelegere cine stie ce intentii avea, dar din moment ce Riley mi-l lasase in grija, din respect pentru prietenia noastra a trebuit sa inghit in sec si sa dau o mana de ajutor.

Morgan era inspaimantat pana si el cu puterea de care dispunea nu reusea sa il faca pe acest necunoscut sa se potoleasca. Am intervenit cat de repede am putut si l-am luat din camera in care statea si l-am mutat mai aproape de incaperea mea. A fost un moment ciudat caci s-a calmat instant cand l-am atins, nici macar un sunet nu a mai scos pana ce nu am ajuns in camera. Ii mai ardea si de glume delirand ca simtea miros de flori. Poate ca deliram si eu, dar puteam sa jur ca miroasea a fructe prin holul pe care l-am parcurs si in camera in care urma sa stea tanarul varcolac. Dupa ce am ajuns in alta parte a casei mirosul disparuse complet.

Arata deplorabil: jumatate de fata bandajata, mana stanga bandajata de la umar pana la degete, coaste rupte, oase fisurate in piciorul drept si multe rani vizibile si insangerate pe sub bandaje. Parca era desprins dintr-un film de groaza ca sa nu mai zic de faptul ca si ochii sai aveau nevoie de ingrijire speciala. Ce i se intamplase? Asa cum zisese Riley, cu siguranta era varcolac, insa nici urma de lup in interiorul sau. Mirosul unui lup era prezent, dar nu imi era deloc cunoscut si eu imi cam stiam toti dusmanii. Poate era solitar, dar din cunostintele mele ei nu ar fi avut curaj sa vina atat de aproape de granitele noastre.

Mi-am alungat gandurile si m-am pregatit pentru cina. Avea sa vina toata lumea si urma sa aflu ce s-a mai intamplat in saptamanile cat am fost plecat. Din bucatarie venea un miros ametitor de carne gatita si tot felul de mirodenii. Cativa omega m-au salutat respectuos si au trecut ca fulgerul sa aseze platourile pe masa din camera principala a casei, ei aveau voie sa manace la bucatarie cu personalul. Dupa cum am mai zis incercam sa ii integrez printre varcolacii cu ranguri si desi nu puteam sa le acord drepturi pe deplin, faptul ca ii pazeam, le ofeream hrana si munceau pentru haita era mai mult decat suficient pentru ei. Unii ajungeau sa lupte cot la cot cu razboinicii, altii ajutau pe la diverse treburi in casa si pe unde mai era necesar. Nimeni nu abuza de ei si intretineau relatii sexuale cu alti varcolaci doar daca isi doreau asta.

Derek pe care nu il mai vazusem de ceva vreme, partenerul lui Morgan de care oricum stia toata lumea, insa Morgan nega in continuare ca ar fi impreuna s-a oprit in dreptul meu si m-a intampinat. Derek facuse parte din Omega si era alaturi de Morgan foarte multi ani de cand era doar un pusti. Intrase sub tutela sa cand parintii i-au fost omorati de varcolacii solitari care ne-au atacat terioritul. A invatat mult de la Morgan care era la randul sau singur, dar a si suportat multa batjocura din partea celorlalti. Acum era un tanar in toata firea la vreo douazeci si ceva de ani, istet si atent cu ceilalti gata oricand sa dea o mana de ajutor. Acum parea obosit, insa nu voia sa fie compatimit de nimeni asa ca incerca sa isi camufleze starile.

- Alfa, bine ai venit.

- Hey pustiule, ce mai e nou? Vii la cina nu?

- Nimic deosebit, il ajut pe Morgan cat pot de mult si incerc sa fiu cat mai util posibil. Am sa vin, dar mai intai trebuie sa merg la pacient sa ii schimb bandajele si sa vad poate mai are nevoie de ceva si apoi cobor.

- Stii, daca ai vreo problema cu el strigi si imediat urc si il pun la punct.

- Da, stati fara grija nu cred ca poate face ceva la cum arata. Acum trebuie sa plec ne vedem mai incolo.

- Da, ne vedem. A facut pasi repezi si a urcat scarile catre aripa de vest unde era camera mea si cea in care statea tanarul aflat in grija mea.

Dupa scurt timp a aparut si Morgan ceva mai linistit decat inainte. Apoi incet incet casa s-a umplut de varcolaci si discutiile au inceput sa curga. Simteam totusi ca lipseste ceva si ma intorceam cu gandul la mirosul dulce de fructe pe care il simtisem cand eram cu Morgan si varcolacul. Imi doream sa mai simt mirosul inca o data, sa imi trezeasca simturile si sa aflu de unde vine si al cui este sau de la ce este. Probabil deliram din nou.