Sub luna plina (Boyxboy)

Morgan si Derek 4

*Cabana*

DEREK

M-am trezit cu o stare ciudata. Lumina trecea prin locurile libere lasate de draperiile visinii si imi batea direct pe fata. Nu voiam sa deschid ochii. Mi-am intins mana pe partea patului unde ar fi trebuit sa fie Morgan, numai ca nu era in pat. Nu se racise de tot partea lui, asa ca probabil era la bucatarie facand ceva pentru micul dejun. Imi era asa de lene sa ma dau jos din pat. Unde mai pun ca burtica mea incepea sa se vada ceea ce ma facea sa ma simt ca un pepene in devenire. Starile mele emotionale erau destul de ciudate. Cu cateva saptamani in urma mai puteam manca cate ceva, dar acum nu reuseam sa mananc mai nimic.

Degeaba imi dadea Morgan ceaiuri si alte pastile ca sa imi potoleasca starile de greata si voma, nu prea mai aveau efect si incepea sa imi fie frica. Imi era frica pentru copil, pentru mine si pentru Morgan care se consuma mai mult decat oricine altcineva. Stiam ca ma iubeste pana la cer si inapoi si eu il iubeam la fel de mult, iar daca avea sa pateasca ceva copilul nostru stiu ca nu si-ar fi iertat-o niciodata desi nu ar fi fost vina lui.

 M-am dat jos din pat greoi si mai intai m-am uitat la burta mea. Oglinzile astea nu rateaza nici un detaliu mi-am zis. Dupa prima luna de sarcina care ar fi trebuit sa se incheie in urmatoarele zile, mi se parea ca burta e prea mare. Morgan ma anuntase deja ca se reduce perioada de sarcina la 6 luni, insa nu ma asteptam sa evolueze asa de repede. Fara sa mai stau pe ganduri ca sa nu ma deprim si mai tare mi-am tras pe mine o pereche de pantaloni de trening si o bluza. Am intrat in baie si m-am spalat pe dinti si pe fata dupa care am coborat in bucatarie. Morgan imi pregatise "micul dejun" multe fructe, cereale, iaurt si alte prostii pe care nu as fi vrut sa le mananc, dar nu aveam incotro.

- Neata, dragoste. Mi-a spus zambind.

- Hei, bucatarul meu iscusit. I-am raspuns lenes miscandu-ma incet spre el.

- Cel mai iscusit. Mi-a  raspuns razand.

Mi-am intins mainile spre el si a venit si m-a cuprins cu bratele sale puternice.

- Nu erai in pat cand m-am trezit. Am soptit inca adormit.

- M-am trezit mai devreme, am avut ceva de rezolvat. Ce s-a intamplat, ai nevoie de dragoste dimineata devreme?

- Mereu am nevoie. M-a strans si mai tare si m-a sarutat.

M-am asezat la masa si Morgan a venit si s-a asezat  pe scaunul de langa mine. Cand vedeam atat de multe chestii care nu erau carne sau cartofi prajiti sau orice altceva imi venea sa arunc toate de pe masa si sa stau flamand.

- Iti spun Morgan, ceva se intampla cu mine! Asta nu sunt eu! Uitat-te la mine?! Cereale cu iaurt si banane, pe bune??? incepeam sa ma enervez si sa ma deprim si mai tare. Voiam doar sa am o sarcina normala si sa ma bucur de ea.

- Decat sa nu mananci nimic, mai bine cereale cu iaurt, nu crezi? Mi-a zis Morgan intr-un final dupa ce m-a lasat sa ma manifest. Ii citeam ingrijorarea pe fata. Hormonii mei incepusera sa o ia razna inca din primele saptamani numai ca fusesem prea ocupat ca sa imi dau seama. Dupa ce am aflat ce am, mi s-a interzis sa mai fac vreo ceva asa ca am avut timp sa reflectez la schimbarile mele corporale si de comportament. 

Aidan imi mai lua mintea de la grijile pe care mi le faceam. Stateam cu el ore insir vorbind despre nimicuri. Lui ii era dor de Norras si oricum trebuia sa se vindece, iar eu voiam sa nu fiu singur cat era Morgan ocupat cu treburile haitei. Eram fericit ca alfa Griffin isi gasise perechea si ca era Aidan. Se potriveau de minune chiar daca Griffin ar fi negat pana in panzele albe ca Aidan il avea la degetul lui mic.

Am mai luat cateva guri de cereale cu iaurt si eram gata sa cedez cand l-am auzit pe Morgan vorbind.

- Vino incoace si nu mai fi suparat. Mi-a intins mana si m-am dus spre el ca o insecta atrasa de lumina.