Sub luna plina (Boyxboy)

Capitolul 12

*Imi cer sute de mii de scuze ca nu am mai postat....writer's block has taken over. Nu cred ca este un capitol stralucit, insa a trecut multa de vreme de la ultimul capitol si va eram datoare cu unul nou*Well... enjoy. ^_^

AIDAN

As fi vrut sa nu imi amintesc de toate lucrurile prin care am trecut cand eram tanar. Imi parea rau pe de o parte ca imi revenise memoria.  Toate abuzurile pe care le-am indurat si felul in care am fost tratat. Cred ca ziua cea mai neagra din viata mea a fost cand l-am pierdut pe Griffin. Mi-au zis ca a plecat si ca nu i-a pasat de mine deloc si am trait cu acest gand pana am reusit sa fug ca sa ma pot razbuna pe el daca aveam sa il gasesc vreodata, insa lucrurile nu au fost asa cum imi imaginam. Nu numai ca scapasem din mainile celor din fosta mea haita, dar l-am gasit pe Griffin si probabil m-as fi razbunat pe el pentru ca m-a facut sa sufar daca nu am fi fost parteneri.

<Eu zic totusi sa il pedepsim pentru ce ne-a facut!>

<Crezi ca e o idee buna, Norras? Ai vazut cat de rau ii pare pentru toate, nu stiu daca pot sa ii fac vreun rau.>

<Nu ma refer sa ii faci rau fizic...mai degraba la o pedeapsa>

<Nu esti normal, Norras. Si la ce pedeapsa te-ai gandit...acuma ca mi-ai zis suna interesant, desi nu sunt foarte sigur ca e o alegere inteleapta.>

<Hai nu fi naspa, Aidan>

< Tu ai o problema cu Griffin sau Mark?

<Cu amandoi. Vreau sa il invat o lectie pe omul asta. Sa nu creada ca poate scapa asa de usor doar pt ca si-a cerut iertare. Numai noi stim cat am suferit din cauza ca a plecat. Fa-mi pe plac de data asta si o sa vezi ca va merita.>

< Nu stiu ce sa zic>. Am raspuns. Comunicarea telepatica cu el ma epuiza de fiecare data. Norras era destul de razbunator si uneori ma temeam de ce era capabil.

Stiam ca are dreptate.  Eu nu voiam sa ma razbun pe el, dar Norras isi dorea foarte mult asta. Lucrurile aveau sa iasa urat daca nu il ascultam. Norras putea sa preia controlul aaupra mea fara probleme si nu voiam sa ma gandesc de ce era avea sa faca o data ce era liber. Asta era cea mai buna optiune. Eu il voiam cat mai aproape de mine pe Griffin. Lipsa lui m-a facut sa ma inchid si mai tare in mine si sa ma feresc de cei din jur.

Am intrat in casa urmat de Griffin. Totul parea atat de diferit fata de acum cateva ore. Eram vindecat si imi revenise complet si vederea. Numai ca nu suportam alte persoane in jurul meu. Imi revenise fobia din moment ce Norras imi redase toate memoriile. Stiam ca in  casa haitei locuiesc  mai multe persoane asa ca nu era un loc unde as fi vrut sa intru.

Am ajuns in fata usei si m-am oprit.

-Hey Aidan esti ok? De ce nu intri?

Griffin a deschis usa si am intrat in urma lui. Lucas si inca cativa membri stateau pe canapeaua din living si vorbeau. Televizorul se auzea tare si pesemne ca era un meci de fotbal.  Nu ma simteam foarte bine. Nu voiam sa mai fac vreun pas, mai bine zis picioarele mele se oprisera brusc. In secunda urmatoare am facut cale intoarsa si efectiv am fugit inapoi afara spre padure. Numai ca inainte sa travaersez curtea Griffin m-a ajuns si ma prins in bratele sale.

- Aidan. Hei! Stai! Ce te-a apucat? Ce s-a intamplat?

- N-am nimic. Sunt foarte ok. Am raspuns alertat.

- Pe naiba n-ai! Daca nu aveai nimic nu fugeai mancand pamantul de parca viata ta ar depinde de asta.  Mi-a zis-o pe un ton  pe jumatate ingrijorat si jumatate iritat.