Sub luna plina (Boyxboy)

Capitolul 10

AIDAN

M-am simtit ridicat in bratele sale puternice dupa ce s-a decis sa aiba grija personal de mine. Aroma emanata de pielea lui ma relaxa in profunzime si durerea devenea mai suportabila. Nu voiam sa scot vreun sunet de durere, insa corpul meu nu era invatat cu miscarile bruste mai ales ca ma vindecam greu. Cu toate astea faptul ca eram suflete pereche imi diminua din durere de fiecare data cand pielea sa intra in contact cu a mea.

Corpul meu era strabatut de impulsuri electrice din momentul in care m-a luat in brate si parfumul corpului sau era atat de excitant incat imi parea rau ca sunt intr-o stare atat de proasta. As fi vrut sa il sarut si sa imi trec degetele prin parul lui rebel si sa ii simt respiratia fierbinte peste buzele mele. Se pare ca isi daduse seama la ce ma gandeam caci si-a mutat brusc privirea spre mine si ochii lui capatara o culoare aurie intensa. M-am inrosit pe loc simtind ca imi ard obrajii. In aceeasi clipa Griffin s-a oprit la marginea patului sau, uitandu-se in ochii mei si zambindu-mi cald.

- Stii ca nu ma ajuti deloc daca te exciti gandindu-te la mine si ca ma abtin cat de mult pot sa nu iti fac ceva ce o sa te lase intr-o stare si mai precara decat cea in care esti deja. Am inghitit in sec si mi-am mutat privirea in alta parte. El m-a asezat incet pe patul sau si m-a invelit, apoi s-a dus si s-a schimbat de hainele pe care le avea pe el de cand s-a intors acasa.

Stiam ca nu sunt binevenit in casa lor, auzeam tot felul de zvonuri si vedeam in privirile lor ca nu ar trebui sa ma aflu aici. Oricum aveam sa plec dupa ce ma recuperam. Trebuia sa il gasesc pe Norras si stiind ca eu si Griffin eram parteneri nu avea sa accepte atat de usor ca eu sa plec in cautarea lupului meu. S-a asezat pe partea opusa a patului si a oftat adanc.

- Si ce facem acum? Dupa cum ti-ai dat si tu seama suntem suflete pereche, lupul meu e in extaz tot alearga prin capul meu si ma oboseste cumplit. Plus de asta cu toate ca nu o arat, sunt extrem de fericit ca te-am gasit intr-un final. Ajunsesem sa cred ca am am sa raman un lup solitar toata viata si e o binecuvantare ca esti aici langa mine. Vreau sa am grija de tine si sa iti ofer tot ce iti doresti si imi doresc atat de mult sa te faci bine, indiferent daca stii cine esti sau nu asta nici nu mai conteaza acum ca esti langa mine.

Se uita la mine si cu toate ca imi vorbea in continuare cu entuziasm de parca ar fi facut o descoperire nemaipomenita, nu mai auzeam nimic din ce spune. Il cercetam cu privirea si deja eram captivat de vocea sa masculina, ochii sai aalbastri- cenusii patrunzatori, parul rebel si corpul sau sculptat. Nu e de mirare de ce aveam astfel de ganduri, era foarte atragator si arata extrem de bine.

- Si spune-mi despre lupul tau, cum ai ajuns sa te separi de el, daca pot sa spun asa? Daca avem mai multe informatii sigur il putem gasi si aduce inapoi la tine.

- L-am alungat... am raspuns cu o voce ragusita.

- De ce? ar fi putut sa te apere si daca erai lup ai fi avut mai multa putere.

- Ba nu. de fapt voiau sa il omoare pe el, insa e mult prea destept ca sa fie prins de niste varcolaci in salbaticie. L-am lasat sa se salveze, iar acum sper sa se intoarca la mine.

- Bine, dar asta nu explica separarea voastra.

- Nu imi aduc aminte deci nu stiu ce explicatie sa iti dau. am tusit si aproape ca imi pierdusem vocea de tot.

- Gata nu te mai forta, hai sa iti dau ceai. Oare ca acum ca suntem predestinati unul celuilalt te-ai putea vindeca mai repede?

- Habar nu am cum functioneaza asta cu sufletele pereche, din vagile amintiri pe care le am nu cred ca de unde vin eu exista asa ceva, dar ce stiu eu abia imi amintesc cine sunt.

M-a ajutat sa ma ridic si mi-a dat sa beau din cana ceramica in care era ceaiul. Apoi mi-a pus cateva perne sa imi sustina spatele. Ma bucuram asa de tare ca puteam macar sta in sezut, dupa atata timp cat statusem intins pozitia asta imi placea extrordinar de mult. Nu ma mai simteam ca o leguma si prezenta lui imi ridica starea de spirit. Griffin s-a asezat inapoi pe pat langa mine si a tras patura sa ma acopere. Felul in care se uita la mine in aceste momente era identic cu cel pe care il aveau parintii mei cand se uitau unu la altul si imi placea foarte mult. Nu imi aduc aminte ce se intamplase cu ei, Norras avea sa stie mai multe cand aveam sa il gasesc.

- Pai, a inceput Griffin, perechea sau sufletul pereche e ales de Zeita Lunii pentru fiecare dintre copiii ei, varcolaci. De obicei iti gasesti sufeltul pereche dupa ce implinesti 18 ani si simti atractia legaturii voastre de fiecare data cand ajungi in prezenta lui sau a ei. In plus lupul tau te anunta daca partenerul tau e prin apropiere, devine agitat si vrea sa iti arate directia in care sa mergi. Ai simtit si tu probabil furnicaturile, valurile de caldura si dorinta de a fi cat mai aproape de mine. Si eu le simt in egala masura. Te-as minti probabil daca ti-as spune ca nu e de vina pentru asta legatura dintre noi, insa efectul acesta e creat tocmai ca partenerii sa isi dea seama ca sunt destinati sa fie impreuna si sunt foarte nefericiti cand sunt departe unul de celalalt.

- Se poate ca unul dintre parteneri sa nu isi doreasca sa fie cu cel pe care i l-a lasat Zeita Lunii?

-Da, sunt cazuri extrem de rare si au consecinte destul de grave. Cand unul dintre parteneri nu doreste sa recunoasca legatura ajunge sa isi renege partenerul iar asta starneste o serie de modificari fizice si psihice. E ca si cand ai avea o boala care te consuma incet pentru ca ai rupt o legatura ce nu trebuia rupta. Are multe efecte adverse cel mai nefericit fiind moartea celor doi. Nu vreau sa te sperii si nici sa pun presiune asupra ta, nu asta este intentia mea vreau doar sa stii toate aspectele in caz ca te simti nesigur.

- Oricum faptul ca suntem partneri are mai multe beneficii: suntem in permanenta in contact unul cu celalalt, tu vei fi de fapt al doilea alfa al haitei si vei avea grija de haita in egala masura cum am eu grija de ea, lupii vor mai veni la tine sa ii sfatuiesti in diverse probleme, in plus fiind alaturi de sufletul tau pereche in cazul in care esti bolnav poate spori vindecarea. Si iti spun cu toata sinceritatea ca in momentul asta sunt cel mai fericit barbat de pe pamant, daca mai treceau multi ani fara sa te gasesc cred ca incepeam sa bantui prin paduri de nebun.

- Hmmm, asa de rau poti ajunge?

- Se poate si asa, mai ales cand esti in pielea mea sau mai rau. Am ajuns in situatia asta de cateva ori si mi-am versat furia pe dusmanii mei. Sa zicem ca nu am o reputatie stralucita printre fratii nostrii, dar am oameni care se ocupa ca haita noastra sa nu fie mereu in razboi cu restul haitelor si nici prea multi nu suntem, dar luptam toti cot la cot pentru ce e al nostru si....

- Stai! am zis la un momentdat ingrijorat.

- Ce e? Te doare ceva, ai patit ceva?

- Barbatul care m-a gasit, care m-a trimis aici cine e?

- Cine, Riley? Suntem camarazi ca sa zic asa. Ne stim de foarte multi ani nici eu nu mai stiu exact cum am devenit prieteni dar e de incredere si ne-a ajutat mult cand am avut probleme.

- Tu sa ai probleme? Pari genul care starneste probleme nu le are... am tacut repede amuzat de cuvintele sale. M-am simtit un pic prost caci el era dispus sa imi raspunda la intrebari si eu nu facusem decat sa ma amuz pe seama lui. S-a oprit din vorbit si si-a apropiat buzele de fata mea.

- Eu mereu starnesc probleme... respiratia lui fierbinte mi-a atins obrazul trimitand prin tot corpul inca un val de caldura si dorinta. Da, il doream pe acest barbat de langa mine, poate din cauza legaturii ca eram suflete pereche, poate chiar eram atras de el. Daca ruperea legaturii dintre noi avea consecinte asa grave, eu unul nu voiam sa le experimentez.

- Asa vrei tu sa ma cuceresti? am zambit mutandu-mi privirea spre el. Stiam ca imi fortez norocul dar parca nu ma puteam abtine sa nu il necajesc.

- De ce, reusesc? a zambit diabolic si s-a dat mai aproape de mine fixandu-ma cu privirea si mi-a raspuns fara sa astepte replica mea.

- Glumesc. Abia astept sa te cunosc, pentru ca stiu deja ca te iubesc.