Sub luna plina (Boyxboy)

Capitolul 15

Say Hi! to Aidan :) ... l-am gasit intr-un final

Asa cum am promis here it is. Nu este editat... scuze 

AIDAN

Nu am avut pana acum sansa sa ma plimb liber prin padure. Griff nu ma scapa din ochi, iar Norras era foarte imprevizibil. Voiam sa se termine o data toata harababura asta si sa pot sta linistit langa partenerul meu. Am iesit pe usa din spate ce dadea spre padure. Nu mai iesiem de mult sa ma aventurez de cand cu masurile de precautie luate impotriva varcolacilor salbatici ce mai dadeau tarcoale teritoriului. Griffin si Lucas au crescut numarul de razboinici care sa patruleze granitele teritoriului. se pare ca amenintarea nu era una de luat in gluma. Poate ca si asta era unul din motivele pentru care mergeam acum spre Morgan si Derek, in afara ca voiam sa luam masina inapoi.

Padurea era atat de linistita. Mirosul de aer proaspat, iarba care fosnea la adierea vantului si culorile vii ma faceau sa ma simt ca acasa.

Norras era nelinistit din nu stiu care motiv. De fapt era asa de cand a venit inapoi la mine, nu ca asta era un lucru nou. Stiam sau cel putin banuiam ca avea sa faca iar o scena sau mai rau sa atace pe cineva pentru ca nu ii convine lui ceva. Atitudinea lui ma indigna. De cand s-a intors parca era alt lup. Ne intelegeam foarte bine inainte, avea grija de mine cum eu aveam grija de el. La naiba am si renuntat la el ca sa poata gasi pe altcineva in cazul in care eu eram omorat. Nu reuseam sa  inteleg ce anume s-a intamplat de s-a schimbat totul intr-o data.

M-am hotarat sa vorbesc un pic cu el sa vedem care e treaba.

<Ce faci? Esti bine? Nu pari in apele tale, azi.>

<Degeaba incerci Aidan, nu am chef sa vorbesc. >

<Hai nu mai fi suparat. sunt sigur ca Griffin nu iti vrea raul, dar tot tii mortis sa enervezi pe toata lumea si intr-o zi o sa ne trezim cu un varcolac enervat ca sare pe noi, si eu unul chiar nu imi mai doresc asta.>

<As vrea sa ii vad incercand. Oricum sunt toti niste ratati. Nici macar o haita cum trebuie nu au.> Deja incepea sa ma enerveze cu atitudinea lui. Daca ar sti Griffin ce crede Norras depsre haita cred ca ar vedea negru in fata ochilor.

< Te rog eu sa  te stapanesti, Norras. Chiar nu vreau sa stea iar toata lumea cu ochii pe noi. Promite-mi ca nu o sa faci probleme. Chiar nu vrei sa alergam liberi? Padurea asta arata atat de linistita si am asa un chef sa alerg impreuna cu tine, sa fim relaxati si sa nu ne tina nimeni legati de nimic.> Tacerea lui imi dadea de stire ca se gandeste la posibilitatea asta, desi nu ii placea sa cedeze indiferent de motiv.

< Hmmmm...... bine, fie. Doar de data asta. Ai noroc ca imi place de tine si ca nu am chef sa o iau de la capat sa imi caut alt om, altfel eram plecat de mult > A raspuns iritat.

<Auzi, daca ai de gand sa te porti asa tot timpul de acum inainte mai bine..... >

<Mai bine, ce? Hai ca vreau sa te aud ca o spui...>

<Nu ma provoca Norras. Te iubesc din tot sufletul si inteleg de ce esti suparat, insa vreau sa fim fericiti si linistiti. Nu mai fi asa egoist. Nu erai asa, ce s-a intamplat cu tine?>

<Eu...> inainte sa raspunda am auzit o voce ca un ecou.

- Hei, Aidan...Aidan. Griffin era in fata mea si ma privea ingrijorat.

- Norras, din nou? a intrebat oftand.

- De unde ai stiut?

- Pai iar ai ochii diferiti la culoare, unul normal si unul auriu . Totul in regula?