Sub luna plina (Boyxboy)

Morgan si Derek 10

DEREK

Cateva zile nu am fost in stare sa fac nimic. Mintea mea nu putea concepe ca Morgan era de fapt un savant nebun care experimentase pe mine, partenerul sau, dorinta sa de a avea copii indiferent daca erau ai sai sau nu si cine stie ce alte tampenii de care nu stiam. Partea mai grava era ca ma simteam fix ca un cobai si ma intrebam din ce in ce mai des daca m-a iubit vreodata cu adevarat.

Fusesem orbit de sentimentele mele fata de el si nu vazusem nimic iesit din comun in comportamentul sau. A pretins ca a facut asta pentru ca ma iubeste. Urma sa am un copil care nu stiu al cui era, nu stiu ce era si nu stiu cum aveam sa il nasc. Desi Morgan pretindea ca nu stie al cui este stiu ca m-a mintit.  As fi vrut o explicatie pertinenta din partea sa. Eram satul sa il aud de fiecare data zicand ca afacut-o pentru ca ma iubeste si vrea sa fim impreuna pentru totdeauna. Eu nu m-am indoit niciodata ca aveam sa ramanem impreuna pana vom muri, de ce el credea ca nu o sa se intample asta?

Asta era una din diminetile care incepea cu o migrena si incercam sa ma calmez, insa imi era practic imposibil sa imi alung gandurile negre.  Aidan si Griffin mi-au pus la dispozitie o camera spatioasa alaturi de camera lor. camera era luminoasa si perdelele de culoarea nisipului imi dadeau o stare de bine atunci cand batea soaree prin ele. Desi psihic eram praf, macar aveam o priveliste frumoasa cand priveam pe geam si o camera care ma facea sa ma simt ca si cand as fi in propria mea casa. Patul mare si confortabil si perna pentru sarcina pe care mi-o cumparasera adaugau un plus de confort acum ca stateam numai in pat nefiind in stare sa am grija de mine.

Aidan il pusese pe Lucas sa aiba grija de mine si era iritant de protectiv. Nu intelegea ca eu nu voiam sa mananc, sa vorbesc sau sa ies din camera sa ma plimb.  Zi de zi in ultima saptamana ma batuse la cap cu prostiile lui.

''Derek, sunt Lucas. Ti-am adus mancarea." a batut incet la usa si a intrat fara sa ii fi dat voie.

"Ti-am zis de nenumarate ori ca nu ma intereseaza mancarea sau alte chestii, chiar nu poti sa pricepi ca nu inseamna nu?!" mi-am tras peste mine pilota si m-am ascuns de el.

"Nu e singurul notiv pentru care am venit."

"Zi repede si pleaca nu vreau sa vad pe nimeni pe aici." am rapsuns inca ascuns.

"Cred ca Morgan a plecat din haita. Astept sa imi confirme alfa Griffin, insa nu l-a mai vazut nimeni de cand v-ati ceratat si ma gandeam ca poate vrei sa stii. "

"Foarte bine sper sa nu ii mai vad mutra nicioadata altfel il strang de gat cu mainile goale."

"Derek..."

"Iesi afara, vreau sa dorm"

"Bine, daca ai nevoie de ceva sunt dincolo de usa."

Lucas a iesit din camera si pentru a nu stiu cata oara ochii mi se impanzira de lacrimi. deci atat valoram eu in ochii lui. nici o incercare sa dea pe toata lumea la o parte si sa mute muntii pentru mine, sa vina sa ma vada si sa imi explice tot ce s-a intamplat si sa imi arate ca merita sa ii dau inca o sansa si ca putem fi fericiti ca si pana acum. NU, a preferat sa dispara cu totul, sa ma lase singur in starea in care eram acum. Nu stiu care situatie imi suradea mai mult, sa il dau dracului cu totul si sa imi vad de viata mea in continuare sau sa imi curm suferinta cat mai aveam timp?

"O sa fim bine, te rog sa nu renunti la noi" nu stiam de unde vine vocea dar imi parea atat de cunoscuta si de calda.

"Cine a vorbit?...Colt?! Colt tu esti? unde esti?" M-am ridicat pe coate iesind de sub asternuturi si scanand camera. Toate erau la locul lor numai eu simteam ca imi perd si ultima farama de luciditate. incepusem sa aud voci. Colt era disparut de mai bine de o luna nu avea cum sa apara dintr-o data, nu?