Sub luna plina (Boyxboy)

Capitolul 17

AIDAN

Imi era ata de ciuda pe Norras. Cum a putut sa imi faca una ca asta?! acum m-a facut sa ratez si venirea mea oficiala in haita. Avea un talent sa imi rapeasca momentele importante din viata. Sa nu mai zic de Griffin care incepea sa ma calce pe nervi cu atitudinea lui. Era Alfa nimic de zis, insa nu intelegea un lucru, daca se razbuna pe Norras automat se razbuna pe mine... ce sa zic, frumos inceput de relatie.

- Degeaba stai suparat, eu sunt mai suparat decat tine! asa de mult iti place sa il enervezi, dar uite ce se intampla. Sunt suparat pe amandoi, desi nu am vrut sa las asta sa se vada la ceremonie. Nu ar fi dat  bine. Nu imi place sa fiu fortat sa fac ceva inconstient si nu ma intereseaza jocul vostru de putere si dominanta.

- El a inceput. S-a aparat inutil Norras.

- Nici nu ma intereseaza cine a inceput. As fi vrut sa nu sufar din cauza asta. Acum ar trebui sa fiu fericit si linistit si tu indragostit de Mark pana la cer si inapoi, dar nu stiu ce naiba nu iti convine. Mereu te porti asa.  Am inchis discutia dintre noi si m-am dus sa imi limpezesc mintea.

Am intrat in padure si m-am dus in locul unde l am vazut pe Mark pe pentru prima data. M-am asezat pe un trunchi si am inchis ochii.  Stiam ca Griffin are niste treburi de rezolvat cu Lucas si nu voiam sa ii intrerup. In plus trebuia sa aflu ce se intampla cu Derek si cu copilul. James ne ajutase destul de mult insa fusese chemat de Riley inapoi in haita. Urma sa plece in cateva zile de la noi. Morgan avea nevoie de ajutor si Derek nu putea sta singur  din cauza conditiei sale fizice. Eu nu aveam relatii sau prieteni. In cealalta haita nu eram decat o forma de distractie a celorlalti, asa ca nu stiam cum sa reactionez in majoritatea situatiilor. Tot ce stiam era ce invatasem de la Norras.

- Lasa ca o scoatem noi la capat si
... imi pare rau ca te-am facut sa ratezi ceremonia din cauza mea. Vocea lui Norras s-a facut auzita in mintea mea. Nu ma asteptam sa mai vorbeasca cu mine dupa ce il  certasem sau sa isi ceara iertare.

- Eh... nu stiu ce sa fac si cum sa reactionez. Nu cunosc pe nimeni. Ma simt inutil. Am recunoscut intr- un final fata de mine ceea ce stiam de mult.

- Nu-i adevarat! Ai puterea sa ma stapanesti si intre noi fie vorba nu exista persoana care sa imi faca fata.

- Ma indoiesc ca am eu abilitati din astea oricum faci tot cum vrei tu. I -am raspuns dezolat.

- Mmmm adevarat, insa de tine imi si place foarte mult asa ca  nu ar trebui sa te simti inutil, pentru ca nu esti. Am mai stat cateva minute nemiscat dupa ce Norras nu a mai zis nimic.

- Aidan?! Aidan?!

M-am simtit scos din transa de o voce care se auzea din departare. Era Griffin care probabil ma cautase ceva vreme. Imi inchisesem legatura cu haita asa ca nu eram usor de gasit sau cel putin asa credeam.

- Hei! Eram ingrijorat..am incercat sa te contactez dar nu erai nicaieri si m-am speriat. Am crezut ca ai patit ceva.

- Sunt bine, dar tu nu esti. M-am  uitat sfidator, iar el a ridicat din sprancene.

- Adica  ce vrei sa spui cu asta?

- Consider ca nu era necesar sa te folosesti de statutul.tau ca sa il pui pe Norras la punct. In cazul in ncare nu ai observat suntem una si aceeasi persoana, eu si el.

Daca il faci pe el sa se supuna tie ca alfa, ma faci pe mine sa ma supun... si nu e ca si cand as avea vreun cuvant de spus in toata treaba asta.

Asta ce ma face pe mine, partenerul tau sau supusul tau? Caci eu cu siguranta nu ma simt ca fiind egal cu tine.

A ramas cu gura cascata si incerca sa proceseze ce i-am spus. Era in conflict cu el insusi si faptul ca nu a negat imediat tot ce i-am zis facea ca lucrurile sa fie si mai grave. Am tacut indelung amandoi. El ramasese nemiscat si eu voiam sa pun capat situatiei astea dramatice intre noi.

- Nici macar nu ai de gand sa negi ce ti-am zis?

- Nu am cum sa neg pentru ca nu stiu ce sa iti spun. E prima data cand  aud ca te afecteaza, pana acum nu te-a deranjat. De ce acum e diferit?

- Pentru ca Norras e al meu. E spiritul meu, asa insuportabil cum e si nu am sa renunt la el. Il iubesc la fel de mult cum te iubesc pe tine si vreau sa fim fericiti.  Asa ca fie gasim alta solutie fie lasam totul balta, pentru ca eu nu am de gand sa fiu supusul tau si nu am de gand sa te las sa iti folosesti pozitia de alfa fata de mine.

Asteptam sa spuna ceva,  sa se enerveze macar sau sa schiteze vreun gest, insa nu a facut nimic din toate astea. Am pus capul in pamant, mi-am bagat mainile in buzunare si am trecut pe langa el fara sa il privesc si nici el nu a incercat sa ma opreasca. Asta a durut cel mai tare. Am ajuns in camera noastra, mi-am strans cateva haine si m-am mutat in camera alaturata.

Nu era la fel de spatioasa, insa avea tot ce era necesar. Nu imi placea ce faceam, dar alta  solutie nu aveam momentan. Eram sigur ca daca trec totul cu vederea viitorul meu nu avea sa fie unul foarte insorit asa ca asta singura mea optiune. 

Nu ne-am vazut in acea seara si nici nu m-a cautat. Am ramas totusi cu gandul la el si nu puteam sa adorm. Cand era cat pe ce sa fiu prins de lumea viselor un zgomot puternic m-a facut sa ma trezesc instant si sa ma sperii teribil. Era Griffin, insa mai bine zis era Mark care arata de parca era turbat. Ochii ii erau negri ca smoala, caninii alungiti si maraia amenintator la mine.

Nici nu am avut timp sa reactionez ca m-a prins de umeri si m-a izbit in perete dupa care si-a bagat ghearele in mainile mele aproape sfasiindu-mi bratele. Eram prea socat ca sa vorbesc sau sa ma misc. Nu stiam ce se intampla, iar el.marai amenintator de parca eram dusmani de moarte.

- Mark pus stapanire pe el. Probabil si-a iesit din fire cand a vazut ca nu esti in camera cu el, numai ca nu e doar asta.

- Bun si eu ce fac? Am intrebat ingrozit.

- Incearca sa il aduci pe Griffin inapoi. Vorbeste bland si roaga-l sa apara. Stiu ca e greu dar daca nu vrei sa murim mai bine incerci asta. Daca incercam sa ne aparam sigur nu avem nici o sansa.

- Grozav...

- Mark? Hei... nu am vrut sa  te las singur. Nu ma simteam bine si ni am vrut sa  te ingrijorez. Griffin stie ca nu pot sta fara el, asa ca as vrea sa vorbesc cu el. Am inceput cu o voce tremuranda. Ma dureau ingrozitor bratele, dar nu avea de gand sa imi dea drumul prea curand. Eram plin de sange si imi era frica de acum de el.

Pentru o fractiune de secunda ochii lui Griffin au revenit la normal si si-a retras ghearele din bratele mele. Am vrut sa rasuflu usurat, dar nu scapasem inca.

- Aidan...

- Da....am raspuns aproape soptit.

- Fugi!

Am facu ochii mari si imediat ochii lui s-au facut inapoi negri si a inceput sa se tranaforme. Am luat-o la goana prin casa spre iesire in timp ce Mark se izbea violent de peretii  casei. Griffin incerca sa il incetineasca, dar fara aucces. Am iesit afara si am vrut sa fug spre padure cand m-a vazut Lucas.

- Alfa Aidan. M-a strigat si a venit repede spre mine.

- Griffin.. nu stiu ce are. Am zis speriat.

- Fugi spre celule. Ultima pe culoar se inchide automat. Intra in ea si nu o dechide indiferent ce se intampla. Am sa incerc sa il retin cat pot.

Am inceput sa alerg in directia celuleor inchisorii. Cu coada ochiului i -am vazut pe Lucas si Mark luptandu-se si dupa aceea doar pe Mark care alerga spre mine. Am intrat ca vantul in inchisoare si am alergat spre locul indicat de Lucas. Era cat pe ce sa ma prinda caci nu reuseam sa ajung la usa sa o deschid, insa Norras a deschis-o telepatic si am intra in ultima secunda iar Mark s-a izbit  de gratii si eu m-am lipit de zid abia respirand.

- Ce naiba mai era si asta? De ce nu stiam ce se intampla.

Mark sarea pe gratii si se prindea cu dintii de ele tragand ca sa le rupa. Am inchis ochii. Nu imi imaginam ca am sa mor sfasiat de partenerul meu. Voiam sa fie doar un vis si sa ma trezesc cat mai repede, iar totul sa revina la normal. Apoi am auzit o impuscatura si cand am deschis ochii Mark era la pamant, iar in spatele lui era Lucas cu un pistol.