Sub luna plina (Boyxboy)

Norras

GRIFFIN

Aidan era in grija noastra de cateva saptamani. Ranile i se vindecasera cat de cat, ii revenise vederea si putea merge, insa pentru foarte putin timp si mereu in carje. Putea manca singur si eu aveam mereu grija sa nu duca lipsa de nimic. Imediat ce si-a mai recapatat puterile a inceput sa faca multe lucruri singur refuzand ajutor, insa nu putea risca sa se raneasca iar asa ca Derek era mereu cu el. Cum nici Derek nu avea voie sa faca munci grele era sansa perfecta de a-l face sa se simta util fara a face de fapt mare lucru. Intre ei se legase o prietenie puternica si uneori eram gelos cand ii vedeam ca se inteleg atat de bine. Faceau glumite si vorbeau de sarcina lui Derek de parca ar fi fost ceva cat se poate de normal.

Il voiam pe Aidan numai pentru mine si faceam orice sa stau mai mult cu el sa vorbim, sa ne cunoastem si sa ne apropiem. Responsabilitatile haitei imi acaparau aproape tot timpul, dar asta nu ma impiedica sa fiu aproape de Aidan si sa il ajut.

Imi parea rau ca nu isi amintea cine era si de unde venea, nu ca asta ar fi fost o problema, dar il vedeam framantandu-se de fiecare data cand mai aparea cate un lup prin padurile noastre. Ochii i se umpleau de speranta si cand se dovedea pista a fi falsa se inchidea in camera si nu vorbea cu nimeni o buna bucata de timp. Dupa ce s-a intamplat asta de cateva ori am hotarat sa nu ii mai spun de fiecare data cand descopereau detectivii din haita alte informatii. Desi ma intreba ce se mai intampla ii ziceam ca inca investigam si o sa ii spun imediat ce sunt instiintat de vreo schimbare.  As fi vrut sa fac mai mult pentru el, uram sa il vad atat de ingrijorat.

Era o perioada grea si aglomerata pentru haita. Venisera o serie de lupi din haita lui Riley pentru a se alatura haitei noastre. Ce e drept nu am discutat niciodata cu el despre o uniune, dar din cate am inteles de la el o parte din lupi nu se puteau adapta conditiilor climatice din nord asa ca am cazut la pace cu el sa ii primesc la noi temporar sau definitiv in functie de alegerea lor.

Eram ca o mica comunitate aveam case insa nu foarte aproape de oras, motiv pentru care aveam si noi o clinica mai mica. Aveam legaturi si in oras in spitale si in scoli si licee pentru a ne integra tinerii varcolaci cat mai bine printre oameni. Trebuia sa convietuim cu acestia si pentru asta aveam nevoie de multe conexiuni.  Eram in birou si ma ocupam de niste acte cand mi-a sunat telefonul.

- Riley, prietene cum merg treburile?

- Bine, bine, ne dezvoltam ne prinde bine mutarea cel putin la marea majoritate, de asta am si sunat. Am o mare favoare sa iti cer.

- Asa....

- O parte din lupii mei sustin ca nu se pot adapta la condittile de aici, desi avem tot ce ne trebuie. Se imbolnavesc lucru care a nu ar trebui sa se intample fiind varcolaci, oricum eu mai investighez situatia. Pana atunci am nevoie sa ii gazduiesti sau sa ii accepti in haita. Inca nu stiu care le sunt dorintele, insa daca tot vin incolo au nevoie de un conducator. Nu il pot trimite pe Beta cu ei, insa am trimis doi luptatori. Ar trebui sa ajunga fara dificultati.

- Am sa vad ce pot face, voi anunta patrula de la granite de venirea lor ca sa nu fie probleme. Imi pare rau pentru situatia asta chiar ma suprinde, insa vom avea grija sa se simta bineveniti in haita.  Am incheiat rasufland usurat ca avea incredere in mine incat sa isi trimita oamenii in haita mea.

- A ca era sa uit, ce mai face tanarul care a ajuns la tine? 

- Se recupereaza....nici acum nu imi pot da seama cum a supravietuit, insa ma bucur ca s-a intamplat asta.

- Asa ... dupa pauza pe care ai facut-o sa inteleg ca e vorba de mai mult decat imi spui.

- Intr-un fel este... se pare ca e.... perechea mea...

- Fugi de aici!! Nu te cred!! Cum naiba s-a intamplat asta? Nu ca nu m-as bucura pentru tine, mi se pare fantastic, dar avand in vedere situatia eu sper sa mearga totul bine intre voi.