Sub luna plina (Boyxboy)

Capitolul 5

GRIFFIN

Nu auzisem nici o veste despre intrusul sau mă rog despre persoana aflată în grija noastră. Un vârcolac dar care nu are lup, cum dracu mai vine şi asta? M-am întrebat în timp ce îmi împachetam lucrurile. Adică te naşti cu el, nu poţi pur şi simplu să îl alungi. Învăţasem de-a lungul vieţii tot ceea ce trebuie să ştiu despre vârcolaci. Fusesem singurul eligibil de a fi alfa pentru haită mea nu am fost născut din sânge nobil, eram un alfa obişnuit care fusese alungat din mijlocul hăiţei sale.

Părinţii mei fuseseră ucişi într-o ambuscadă, iar eu eram mult prea mic că să am aşa o responsabilitate. Am fost abandonat în altă haită şi am fost crescut de Omega. Nu a fost cea mai bună viaţă pentru mine, de aceea încerc acum să le ofer o viaţă mai liniştită celor care se nasc sub acest titlu, la mine în clan. Am reuşit să mă desprind de acea haită şi am călătorit singur mulţi ani. Învăţasem tot felul de lucruri, cum să mă ascund mai bine, cum să mă furişez să atac pe nepregătite, să folosesc strategii utile pentru a-mi învinge duşmanii şi să mă vindec cu diverse plante. Cât am fost crescut de Omega am învăţat tot ce poate despre rasă noastră şi mi-am antrenat simţurile cât de mult am putut.

Circumstanţele au făcut că eu să preiau conducerea haitei în care trăiesc acum. Liderul lor fusese omorât în luptă şi înainte că cel care l-a omorât pe nedrept pe alfa să îşi însuşească titlul, după ce l-a otrăvit că să poată câştiga, l-am atacat şi l-am făcut bucăţi înainte ca cineva să poată acţiona. Eram un lup singuratic aşa că nu încălcam nici un fel de regulă, dar ştiam că aveam să fiu omorât pentru ce făcusem. Oricum nu aveam unde să mă duc ce rost ar mai fi avut să mă apăr şi să fug. Numai că nu s-a întâmplat aşa, ba din contră toţi au răsuflat uşuraţi ştiind foarte bine ce s-a întâmplat cu liderul lor şi mi-au cerut să rămân pentru o vreme să îmi mulţumească cum se cuvine. Numai că nimeni nu ar fi ghicit că aveau să îmi ceară să rămân definitiv să îi conduc. Nu a fost un titlu pe care l-am acceptat iniţial, însă toţi erau atât de îngrijoraţi că se vă întâmpla ceva teribil cu ei încât nu am putut să îi refuz. Oricât de absurd ar părea m-am simţit obligat să fac lucrurile cum trebuie.

Nu auzisem niciodată de vârcolaci care să îşi separe partea umană de partea animală. Oricât de mult am citit şi am învăţat despre tot felul de transformări, ăsta nu era una din ele. M-am pierdut în gânduri în timp ce îmi făceam bagajele când am auzit o voca care m-a trezit la realitate.

- Ştii Griffin, dacă ţi-ai găsi perechea lucrurile ar deveni mult mai simple. Haita ar avea mai multă încredere în ţine, partenerul său partenera ta îţi vă mai tempera stările şi ieşirile agresive şi ai câştiga respectul celorlalte clanuri care văd că tot se laudă cu "cât de bine le merge". Nu ar mai trebui să bei tot impul din sticlă aia pe care ţi-a dat-o Morgan. Oricum ai timp să găseşti pe cineva aşa că lasă-mă pe mine să mă ocup de alternativele rămase şi treburile de pe aici şi ocupă-te de haită cum trebuie. Casia spuse în cele din urmă în timp ce mă pregăteam de plecare.

- Ai terminat? Ştiam că are cele mai bune intenţii, însă ce ieşea pe gură ei suna ca un fel de obligaţie.

Nu ştiu de ce se îngrijora toată lumea de starea mea. Nu aveam absolut nimic agresiv am fost tot timpul, dar asta nu mă făcea lipsit de judecată. Eram într-adevăr spaima tuturor. Omoram tot ce îmi stătea în cale şi supuşilor mei le era frică nu neapărat de mine ci de ce aş putea face dacă scăpăm de sub control. Încercăm să mă temperez cât de mult puteam.

Morgan, medicul haitei, îmi făcuse o licoare de plante ca să mă calmeze şi să nu rup capul nimănui de pe umeri cât eram plecat să negociez cu alţi alfa despre unirea noastră. Nu îi suportam pe majoritatea, însă Casia se ocupa de toate demersurile şi lucrurile mergeau momentan bine.

Lucrul care mă îngrijora cel mai mult acum era că cineva din Lunas aşa cum se zvonea că ar fi cel sub îngrijirea mea, ajunsese la mine în haită. Lucrurile aveau să meargă foarte prost dacă se dovedea a fi adevărat. Sperăm doar ca Riley să se înşele. Nu aveam nevoie de probleme mai ales acum. Toate celelalte clanuri ar fi dat înapoi imediat doar la auzul numelui blestemat al clanului dintre munţi şi nu puteam să risc. Aşa că aveam de gând să plec mai devreme că să rezolv problema cât mai repede.

Lucas mă înştiinţase că lucrurile mergeau bine şi că băiatul începe să se vindece, încet dar sigur. Scăpase de pericol pentru moment, dar trebuia să aflu tot ce ştie aşa că sperăm spre binele său să nu mă facă să îl torturez. Am crâşnit din dinţi enervat de toate gândurile de moment şi am plecat din hotel. Am lăsat totul în mâinile Casiei şi am plecat spre aeroport. Nu voiam decât să ajung înapoi acasă.