Nemilos

25. Dragoste

Tatăl ei o folosise pentru a mări vistieria familiei, cufere deja umflate până la refuz.

Marcus Lunden cu siguranță nu avusese altceva în minte decât să o folosească pe post de legătură cu un duce, un lucru atât de rar de găsit în zilele acelea.

Harry Lunden, apoi, fusese cel care îi folosise gura pentru plăcerea lui desfrânată.

Ophelia, deși o durea să spună, o folosise pentru a se căsători cu un bărbat de care era îndrăgostită, niciodată încercând de fapt să o salveze de viața în care se pierduse ca exilată.

Edwin, mai apoi, o folosise pentru a-l răpi pe Bryght și pentru a o preda lui Harry Lunden, totul pentru cinci mii de lire, o parte infirmă din zestrea pe care i-o dăduse cândva ducele.

Cu toate acestea, Bryght Cardinham nu o folosise niciodată, deși ea știa că el era singura persoană care o putea folosi fără a o răni cu adevărat. Bryght era bărbatul care nu avea nevoie de nimic de la ea, de aceea voia să îi dea lui totul.

Se lipi cu nerușinare de corpul și de buzele lui, oftând când palmele lui se așezară blânde pe talia ei, aproape temătoare. Dumnezeu știa că întreg trupul îi tremura din cauza unei emoții pe care nu o putea descrie. Își încolăci brațele în jurul gâtului său și îl tentă cu propria limbă până ce el cedă cu un geamăt și o prinse în brațele sale, ridicând-o și mai mult. Abia atunci când el preluă inițiativa, Melody își permise să se relaxeze, încolăcindu-și picioarele în jurul corpului său și lăsându-se sărutată până ce ajunse la pat.

Ar fi trebuit să fie furioasă pe el pentru că bănuise adevărata natură a lui Edwin, dar nu putea fi. În toată această călătorie încercase să o protejeze. Nu avea să arunce în capul lui cioburile lăsate de alții, pentru că nu merita. Și trebuia să își ceară iertare. Îl făcu nemilos, când el nu era deloc așa. El era doar bărbatul de care se îndrăgostise la prima vedere și de care o lega un fior de nedescris.

Gemu când buzele lui coborâră ușor pe maxilarul ei, sărutându-i fața până ce ajunse la ureche. Acolo, strângând ușor lobul urechii ei, ducele o făcu să înghită în sec și să ofteze din suflet. De cât timp tânjea cu adevărat după îmbrățișarea lui? Îl simți inhalându-i mirosul în timp ce gura lui poposi pe gât, acolo unde venele ei se luptau pentru atenția acelei atingeri.

- Bryght..., îi gemu ea numele. Trebuie să îți spun ceva! Ochii lui îi acordară întreaga atenție, deși ea citea în privirea sa o foame dureroasă. Îmi pare rău că te-am băgat în aceeași oală cu ei mai devreme. Eram furioasă. Nu ești ducele nemilos. Ești doar..., înghiți în sec, iar o lacrimă de disperare îi alunecă ușor pe chip. Ești bărbatul visurilor mele...

Îl simți cum oftează și cum se ridică ușor de pe ea pentru a-și scoate cămașa, revenind imediat asupra sa.

- Cine ți-a spus că nu sunt nemilos?, îi șopti el, sărutându-i din nou gâtul. Nu spune asta, lady Melody, pentru că vreau să fac asta de ceva timp. Melody icni când dinții lui îi prinseră ușor pielea gâtului, lăsând cu siguranță un semn. Vreau să te însemnez, îi șopti apoi, iar ea se cutremură de un extaz feroce. Dar ai dreptate, iar amenințarea ochilor săi se pierdu într-un zâmbet. Voi fi blând doar acum pentru că asta este prima ta noapte de amor, iubito. Continuă să o sărute în jos, pe dâni, trăgând de rochie cu atâta lipsă de efort încât părea inutilă, cu ea îndepărtând și cămășuța. Și voi fi blând în nopțile care vor urma pentru că de fiecare dată va fi prima dată în acea clipă când vei face dragoste cu mine. Ochii ei se umplură cu lacrimi în timp ce degetele lui abile continuau să scoată rochia căreia îi lipsea rigiditatea unui corset folosit în societate, ci unul mai simplu, specific femeilor din popor. Și voi face asta, draga mea, până ce nu vei mai plânge când vei recunoaște că eu sunt bărbatul visurilor tale.