Nemilos

21. Ce s-a întâmplat cu Melody?

Domnul și doamna Scott aveau un copil de doar câteva luni, patru înțelesese. Îl putea auzi de aici, scâncind. Doamna Scott rămăsese singură după cină, asta pentru că domnul Scott fusese chemat degrabă. Huliganii nu dormeau noaptea, din contră. Prin urmare, Melody credea că femeia se ocupa acum de închiderea casei în timp ce copilul urla din tot sufletul.

Încercă să ignore plânsul sfâșiat al micuței – era o ea –, dar simțea că înăuntrul ei se frânge ceva. Îmbrăcată în aceeași cămașă de noapte, Melody se ridică de pe pat, acolo unde rămăsese pregătindu-se de somn, puse mâna pe lumânare și porni cu tălpile goale în căutarea bebelușei.

Rothgar nu intrase în dormitor. Nici măcar nu știa pe unde umbla. Totuși, nu avea să fugă. Știa asta pentru că el i-o spusese: atâta timp cât inelul era la ea, Bryght avea să fie prin apropiere. Edwin, în schimb, se retrăsese numaidecât, închizând ușa în urma lui. Devenise brusc morocănos, iar prin mintea ei trecu ideea cum că ducele avusese dreptate: Edwin era probabil îndrăgostit de ea. Cu toate astea, nu avea privirea unui om îndrăgostit, ci mai degrabă a unui măcinat de griji. Nu înțelegea ce îi stârnise acea grijă tocmai acum, dar era clar că îl făcuse să își dorească să nu mai rămână atât de aproape de ea.

Luă o gură de aer și intră în camera cu ușa întredeschisă, unde, într-un pătuț, un copil cuu ochii albaștri și un păr superficial, foarte deschis la culoare, producea un sunet atât de îngrozitor. Melody înghiți în sec, lăsă lumânarea pe o măsuță și se apropie de copilă. Se îndoia că îi era foame. Doamna Scott o hrănise pe ea prima, deși Melody nu asistase la hrănirea copilului. Cel mai probabil, era o micuță răsfățată care voia atenție. Oftă și se întinse după trupul micuț și moale. Era cu adevărat un copil frumos. Un zâmbet i se întipări pe chip, dar apoi se cripsă când, observând-o, copila începu să plângă și mai tare. Instinctiv, Melody își atinse urma cicatricilor. Probabil că fetița se speriase de ea. Înghiți în sec și făcu un pas înapoi. Ochii i se umeziră și ei, simțind că voia să izbucnească în hohote exact ca această micuță.

Își trase nasul, conștientă de faptul că primele lacrimi începură să cadă pe obraji. Nu avea să mai fie niciodată frumoasă sau cel puțin agreabilă. Copiii aveau să fugă de ea. Îi speria. Își mușcă buzele și își șterse lacrimile cu înverșunare, deși nu reuși complet. Apoi încremeni când auzi glasul lui Rothgar în spatele ei.

— Și eu care credeam că trebuie să alin o singură dulceață, spuse acesta și se îndreptă spre pătuțul în care copila se foia. O prinse cu mâinile lui mari, dar cu o blândețe de care nu îl credea în stare, și ridică fata aproape de sine, legănând-o ușor. O mirosi ușor și zâmbi, un zâmbet care îi făcu inima fetei să se topească. Cineva a făcut pipi și e prea mândră să se schimbe singură, șopti el ușor.

Melody pufni și simți că pe față îi încolțea un zâmbet. Aproape că își uita propriile griji când era în preajma lui. Aproape că uita cine e și cum arată. Ochii lui se ridicară asupra-i, se încruntă și o întrebă pe același ton blând:

— De ce plângi, draga mea?

Fata oftă și își lăsă umerii să cadă învinsă:

— Cred că pur și simplu copilul a început să plângă și mai tare când m-a văzut. Își atinse din nou cicatricea. Sunt hidoasă, Bryght. Oricine s-ar speria.

O privi neutru, apoi capul lui coborî spre copilul care încetase să mai plângă, apoi, ca și cum avea un dialog neștiut cu ea, ducele murmură:

— Femeiușca asta are nevoie de o bătăiță, nu-i așa? Se auzi un gângurit care o atrase pe Melody. Cu mâini tremurânde, atinse corpul micuț, înveșmântat în alb. Copilul nu tresări, ci doar clipi și își dezveli gingiile știrbe. Ea crede că ești frumoasă. Gura lui îi șoptea fierbinte în ureche, făcându-i pielea să se înfoaie. Își ridică privirea spre el, deslușind dorința în irisurile sale gri. Eu unul cred că ești superbă. Apoi își lipi gura de fruntea ei, mai jos, de sprânceană, urmând traseul lamei care îi brăzdase pielea. Ești o femeie remarcabil de frumoasă și de puternică. Gura lui se opri la câțiva centimetri de a sa. Și ți-aș da-o pe asta mică să o ții dacă nu ar fi udă. Oftă și se desprinse de ea. Mă tem că trebuie să cauți ceva curat pentru ea și să lași prostiile.