Capitol dedicat lui Tafu_Cat
Dupa mica noastra ... discutie, ne-am continuat drumul cu 40 la ora. Pot sa jur ca face misto de mine. Chiar ma scoate din sarite. De jumatare de ora mergem in spatele unui trabant. Serios? Asta chiar rade de mine!
Am mai continuat asa pana...la mine acasa?
-Ce facem aici? am intrebat putin speriata de raspuns. Am deja o impresie ca stiu.
-Nu te bucuri ca esti acasa , la ai tai? imi zice cam morocanos, dar acum nu am chef de momentele lui.
-Nuuu! Cine se bucura sa isi vada parintii? Spune ca nu au platit chestia aia...
-Orice copil normal s-ar bucura.
-Cred ca te-ai obinuit cu faptul ca eu nu-s un 'copil normal'.
Am facut ghilimelele in aer la 'copil normal' , iar apoi am deschis usa cand am vazut ca nu reactioneaza. Si tocmai am aflat de ce era nervos. Pot sa il bat? Acum chiar sunt suparata pe el. Am intrat in casa unde nu era nimeni. Si oricum nu imi pasa. Am urcat in camera mea si m-am trantit in pat frustrata. Am ramas asa cateva minute, apoi m-am ridicat si acum am realizat ca in timpul in care am stat cu el, nu am avut telefon. Oare cum de nu sunt moarta? Am cautat prin camera si l-am gasit pe birou. Aveam in jur de 500 de mesaje si 438 de apeluri pierdute. Mamă, dar astia chiar nu au ce face?! Mama, tata, cele mai bune 2 prietene ale mele, un numar necunoscut, niste baieti de la a 12-a, tipul ala de care imi placea inainte sa apara furtuna cu ochi verzi , alte fete...nimic important. In momentul asta, parca tot ce conteaza este el. Il urasc!
-Anda? Anda!
-Mami?
Ai mei au intrat in camera si mama aproape m-a sufocat.
-Esti bine? Sper ca nu te-a ranit!
-Nu, sunt bine (relativ).
-O sa plateasca scump! imi zice mama de parca ma si interesa. M-am intors cu spatele ca sa merg spre pat.
-Nu. Voi sunteti aia care au platit.
M-am asezat jos si am continuat.
-Si daca Gale e implicat iar in povestea asta, o sa fac urat. Si cred ca ma cunoasteti suficient sa stiti ca nu glumesc!
Si acum chiar eram serioasa. Nu vreau ca niciunul din noi sa se mai implice.Mi-a inebunit calculatorul! Si in curand mor si eu... Nici dedicatie normala nu mai lasa sa pun nenoricitul ! Lasand asta...pareri? Cine vrea dedicatie?
CITEȘTI
Furtuna adolescentilor
Novela JuvenilViata nu este mereu roz. Anda a descoperit asta prea tarziu, atunci cand destinul ei a luat o intorsatura neasteptata, cunoscand persoana ce ii schimba lumea. Nu e mereu usor sa afli ca ai trait in minciuna, iar uneori iti faci singur rau negand cee...