Furtuna adolescentilor

Nu vreau multe...doar o bufnita

L-am impins si m-am indepartat cam 2 metri de el.
-Vrei sa te potolesti? m-am rastit la el.
-Dar n-am facut nimic.
-Noo, doar ai bagat pe cineva in spital si te astepti sa iti cad in brate. Daca te-am luat din ploaie nu inseamna ca te-am iertat!
A oftat zgomotos. S-a pus in genunchi si mi-a luat mana dreapta intr-a lui.
-Anda... a inceput, inainte sa tresar si sa-l intrerup.
-Tata te-ar castra daca ar afla ca ma ceri in casatorie!
-Nu te cer, dar tot imi e mai frica de tine decat de el. Nu risc chiar asa!
Zambea pervers.
- Dar, in schimb, as risca sa iti sifonez putin patul. Ce trebuie sa fac ca sa ma ierti?
NU A ZIS ASTA! Orice? Deja mintea mea cloceste ceva malefic, dar pentru inceput...
-Faci orice? l-am intrebat foarte vesela.
-Pentru tine ma arunc si din varful Turnului Eiffel.
- Atunci vreau o bufnita.
A inlemnit cateva secunde si apoi a avut o fata amuzata.
-Ce vrei? m-a intrebat razand.
-O bufnițică. Te rog, te rog, te rog! am inceput sa il rog si sa sar. De fapt, nu te rog, iti ordon, pentru ca inca nu meriti asa ceva!
S-a ridicat si m-a luat in brate. Ce moale e Gale! Mi-a dat parul dupa ureche si mi-a soptit:
-Iti promit ca iti iau o bufnițică. Iarta-ma!
L-am strans si eu in brate si am inchis ochii. Ii ador mirosul. Cateodata mi se pare ca suntem ca animalele alea in calduri care se miros insistent. Ba nu. Ca bufnitele in calduri. Dar tot iubesc mirosul asta. E pur si simplu... al lui.
Telefonul a inceput sa bipaie,iar eu m-am indreptat spre pat. Am aprins ecranul si am deschis o notificare. Erau niste like-uri la poza de coperta de pe facebook. Nimic impresionant. Era o poza de la ora de sport. Toate fetele din clasa mea (printre care si eu) si pe fundal...proful. Apoi aud din spatele meu:
-De obicei fetele isi pun poze cu iubitul ca sa se laude sau isi fac poze goale ca sa-l impresioneze pe el. A doua varianta nu te las sa o folosesti pe net. Daca vrei, atunci cand suntem singuri ,poti sa ma impresionezi.

~*~
Mergeam spre scoala cu castile in urechi pana am auzit un zgomot enervant. Un Ferrari rosu practic zbura prin fata mea. Geamul soferului a coborat, iar eu am putut sa vad o pereche de ochi albastri. Baiatul necunoscut mi-a facut semn sa urc. Am stat cateva minute pe ganduri cantarind posibilitatile. Ori merg la scoala toata ziua, ori plec cu un strain. Eah. De cat scoala... Am intrat in masina si aceasta porni imediat cu viteza. Am pornit radioul aproape la maxim.
-Wow, nu ma asteptam sa fie asa usor! remarca strainul. Mi-a zis ca esti cam dificila uneori (adica mai mereu), dar la capitolul "rapire" nu o sa am prea multe probleme. A avut dreptate din mai multe puncte de vedere. Esti obisnuita cu asta, hm?
-Cam asa... Si cine e el ?
Tipul a parut putin surprins de intrebarea mea.
-Gale! mi-a zis simplu.
-Si de ce te-a trimis dupa mine?
-Sa spunem ca e mai bine sa nu sti.
Al naibii ! Sper ca ma duce la magazinul de bufnite ca altfel fac scandal. Cineva o sa zboare din masina.
-Spar ca in urmatoarele minute sa vad o bufnita.
-O ce? ma intreaba confuz intorcandu-si privirea spre mine.
-Un avion cu pene si cioc! ii raspund sarcastic.