Furtuna adolescentilor

Sfarsit tristo-fericit

De jumătate de oră ma tot plimb dupa fundul lui Gale pe o plaja pustie.
- Mai mergem mult? intreb iritată.
- Doar... Nu stiu cum sa-ti zic...
-Doar spune.
-Plec ! a spus aproape strigând.
  Ce . Naiba. Face ?
-Eu am fugit de tine ,iar acum ca eu stau...tu pleci ?
-Nu am de ales ! mi-a strigat in fata inainte sa se aseze jos nervos. Trebuie. Si vreau sa te iau cu mine. Asta-i alegerea ta. M-am saturat sa iau decizii proaste ... Si sa ajungi să mă urasti.
M-am asezat langa el cu capul pe umărul lui.
-De ce e asa complicata viata? Zici ca suntem in filmele cu prosti. Sau ca o tipa nebuna ne scrie viata ca sa rada de noi. Poate ca asa e. Doar... vreau sa ramai.
  -Nu pot ! mi-a zis. Si nu mai pot sa iau decizii in locul tau. Esti puternica ! Reusesti si fara mine. O faceai si inainte sa apar si sa distrug totul in viata ta. Adica...uite unde ai ajuns.
  A facut un gest cu mana spre intinderea pustie de nisip. Nu pot sa-mi programez viata in jurul lui. Si simt ca nici el nu vrea. Se simte vinovat, stiu asta. Si cum zicea dr. House, "ce mai e viata fara capacitatea de a lua decizii tembele?".
Macar invat si eu ceva de la seriale la ora unu dimineata ! Si, cum mie chiar imi place sa iau decizii de genul asta, merg mai departe. Singura! Oare pot sa fug cu o nava extraterestra?
   A zambit in coltul gurii.
-Nu mergi cu mine, nu? a spus amuzat. Am dat din cap negativ.
- Cred... cred ca nu. Si cred ca oricum stiai.
-Nu m-am indoit niciodata de tine. Stiam. Stiam ca ai propriul drum de urmat si nu il vei urma pe al meu.
- O sa te intorci , nu? l-am intrebat cu gandul ca povestea noastra nu se termina asa.
- Candva... Intr-o zi o sa ne revedem.
      Singurul cuvant care imi vine in minte e "drama". Asa ca asta am spus:
- Drama. Viata mea e o drama fara final.
  A venit spre mine sa ma ia in brate. N-am stiut ce sa fac asa ca pur si simplu am ramas acolo.
-O sa fie bine.
Am spus asta mai mult pentru mine. Cred ca acum incepe povestea mea. Asa e ! Am toata viata inainte. Si cu asta i-am intors spatele si am plecat. Nisipul era moale, iar soarele cald. Se simtea atat de bine pe pielea mea. Pentru prima data intr-o perioada lunga de timp m-am simtit libera. Stiu ca pot face orice ! Se poate numi sfarsit tristo-fericit. Sau poate un nou inceput?

Aici se termina povestea ! Multumesc foarte mult pentru voturi si toata sustinerea. Va pup :*