~Capitolul 17: Comitatul~

30 5 0
                                    

Era dimineata. Surprinzator, eu ma trezisem ultima. Legolas deja facuse bagajele. Ne-am pregatit astfel incat la 7 eram deja in fata portii. Lordul Elrond veni impreuna cu Lindir si Arwen sa ne ureze drum bun. Ne-am salutat cum se cuvine, am incalecat si am pornit la drum. Dupa calculele mele, trebuia sa ajungem in Bree in mai putin de o saptamana, iar apoi in comitat nu foarte mult dupa.
Drumul nostru de 6 zile a fost monoton, si a decurs exact ca cel spre Rivendell. Eram tare obositi amandoi, dar am ajuns in Bree la apusul soarelui. Localnicii se uitau uimiti la noi precum treceam. Probabil ca nu erau obijnuiti cu elfi prin imprejurimi, mai ales ca marea majoritate erau hobbiti. Ne-am oprit la "Poneiul in doua picioare" si ne-am odihnit o zi intreaga. Barmanul facu totul sa fie cat mai comfortabil posibil. Cred ca si el era uimit de prezenta noastra.
Afara ningea deja cu putere, desi era doar inceput de decembrie. Atunci mi-a parut rau ca nu mi-am luat inca o haina din Lórien.
Urmatoarea zi am pornit spre Comitat. Drunmul a durat 2 zile lungi, reci si obositoare. Pana acum nu mai facusem calatorii atat de departe, asa ca nu stiam cum e sa simti frigul sau sa atingi zapada. In Lothlórien era intotdeauna frumos si cald. Noroc cu Legolas ca si-a pus el mai multe haine groase si mi-a putut imprumuta el ceva.
Am ajuns in Comitat. Era plin de zapada pe acolo! Micii hobbiti ieseau sa se joace in zapada. Hobbitii adulti se dadeau cu patinele pe lacul inghetat bocnă. Locul era atat de dragut! Copilasii erau atat de mititei si se uitau uimiti la noi cum treceam pe langa omul de zapada facut de ei. Le-am zambit prietenos si i-am salutat, iar in raspuns au inceput sa fuga dupa noi razand.
Case precum a hobbitilor nu mai vazusem pana acum: erau sapate in pamant si aveau usi largi si rotunde (majoritatea verzi).
-Putem sa mai stammm? il rugam cu o voce inofensiva pe Legolas.
-Tocmai ce ziceai ca trebuie sa avansam cat mai repede si ca nu ne permitem sa mai pierdem timp! Ma uimesti pe zi ce trece, Aubree.
Am facut o mutra imbufnata. Chiar nu mai puteam sa stam, desi imi doream atat de mult. Dar calatoria asta nu am facut-o in zadar. Trebuie sa continuam.
Asadar am calarit in continuare...

🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum