🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)

~Cap.47: pamanturi abandonate~

Si precum am lasat privirea in pamant de la padurea pe care o iubeam, am incalecat pe Estel si am varsat lacrimi amare. Nu credeam ca asa se va termina. Dar am lasat totul in spate si am pornit la galop cu sufletul sfarmat. "Macar toata familia si prietenii mei sunt acolo.. doar Legolas mai lipseste"

In drumul meu am trecut prin cateva din locurile prin care am mai trecut acum aproximativ 380 de ani. Insa totul imi parea limpede ca si cum se intamplase acum o saptamana. Amintiri imi vâjâiau prin minte si ma faceau sa imi doresc ca acele vremuri sa se intoarca; toata drama "adolescentina", frica, siguranta si protectia care mi-o oferea si de care aveam nevoie din partea lui Legolas, pacea si linistea ce o aveam inainte de toate, bucuria. Cu cat am invatat mai multe, cu atat m-am simtit mai asuprita de informatii si amintiri.

Cu toate acestea, mi-am continuat drumul prin Strunga Rohan dupa care am ajuns departe in Bree, Comitat (unde am aflat ca Saruman a fost ucis si ingropat dupa o mica lupta cu Piticuții si tradarea lui Grima), Lindon si in cele din urma Mithlond, Limanurile Cenusii. Drumul a fost nu foarte lung si relaxat dar incodrdat.
In port i-am intalnit pe Celeborn si nepotii sai, Elladan si Elrohir, de asemenea si pe Círdan Făuritorul de corăbii. Primii trei pe care i-am enumerat mi-au spus ca ei vor mai ramane aici multa vreme, pana cand toti elfii doritori vor fi plecati in Valinor. Cei doi gemeni au marturisit cu inima usoara ca ei nu vor parasi aceste meleaguri niciodata, si precum sora lor vor ramane aici, dar vor alege in continuare calea tatalui lor de a fi Elfi. Cat despre Celeborn, acesta mi-a zis ca va veni in Vest si i se va alatura sotiei sale, Galadriel.
Am discutat cu Círdan despre plecarea sa si a spus ca treaba lui este sa ii duca pe Elfi in Valinor. Dar el nu stie sigur cand va avea sansa sa vina, căci in toata viata lui lunga nu a mai pus piciorul pe acele Meleaguri Sfinte. Insa spera ca atunci cand au sa se termine de venit pe mare Elfi, isi va inalta panzele la corabie si va veni cu toata bucuria acolo.

Aparent in Mithlond se mai aflau vreo 30 de Elfi doritori sa plece pe Mare, asa ca urmatoarea zi aveam permisiunea sa plecam spre Apus.
Am primit un loc de dormit in fortareata din Port si nu m-am putut abtine sa nu observ minunatele sculpturi, arhitectura, detaliile, delicatetea si finetea din toate obiectele si cladirile. Nici vegetatia minunata din zona lor nu am putut-o ignora. "Locul acesta este splendid, recunosc. Traditiile si multe lucruri Eflesti inca pastrate din Primul Ev, din Beleriand, le pot regasi aici."

Dimineata urmatoare am fost imbarcata impreuna cu ceilalti Elfi din Imladris si cu Estel in corabia alba si spatioasa cu care paraseam aceste tinuturi.
-Namárië Elladan, Elrohir, Celeborn si Círdan, pana vom avea sa ne revedem in locuri mai bune! Fie ca Ulmo sa va ocroteasca si voua calatoria, iar Manwe sa va calauzeasca pe drumurile far de primejdie!
-Namárië Aubree! Fie ca Silmarilul lui Ëarendil sa va calauzeasca si sa va arate drumul cel bun pe mare! Fiti ocrotiti!

Corabia se desprinse de mal si porni lin pe apele linistite, unduinduse usor. Vantul sufla in panze si ne dadu aripi. Ma simteam precum Ëarendil cand naviga spre Valinor, gata sa isi ia zborul dupa plecarea de acolo, asa cum imi povestea tata din "Istoriile Ardei".

"Asa se sfarseste povestea mea, viata mea legata de Pamantul de Mijloc. Desi ma voi indragosti de noile tinuturi de acolo, din Vest, in inima mea tot va ramane loc pentru mica padure de Mallorni, pentru Lórien."

(Ps. Povestea nu este gata inca)

~dictionar~
Namárië: traducere din Quenia, insemnand "cu bine", "ramas bun", "fi bine" sau "ramai cu bine". Cea mai fidela traducere ar fi "ramai cu bine".