🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)

capitolul 13: fricile mi se adeveresc

Zorii se ivira rapid. Soarele inca rasarea cand eu m-am trezit. Legolas inca dormea, asa ca nu l-am deranjat si am inceput sa strang tabara.
-Buna dimineata, printesa, ma sursprinse glasul lui Legolas.
-A, neața!
-Vad ca deja ai strans tabara. Putem porni?
-Da.
Am incalecat si am mers in pas usor spre nord-vest mai bine de jumatate din zi.
-Ne oprim sa facem un popas? Am obosit de la atata mers pe cal.
-Da, putem. Si caii cred ca sunt epuizati.
In micul nostru popas pe iarba moale am povestit si am ras impreuna. Legolas parca radia de energie pozitiva cand radea, si imi placea asta atat de mult incat doream sa imi petrec fiecare secunda in preajma lui.
Incalecand din nou, am ajuns la nu mai mult de 50km de Trecatoarea Inalta. Soarele inca stralucea, dar dadea semne ca se va insera rapid. Am mai mers inca 5 kilometrii, apoi am hotarat sa ne asezam tabara pe o mica colina. Cand cerul se facuse violet, iar noi discutam planul de drum, caii nostri au inceput sa se agite. Am auzit niste tropaituri si niste sunete de armuri grele.
"Orci."
-LEGOLAS, ORCI! NE ATACA ORCII!
Rapid mi-am scos pumnalele din cizme si am inceput sa atac oribilele si dezgustatoarele creaturi. Din prima am scurtat de cap 2 orci, apoi l-am lipsit de un picior pe un altul. Legolas se descurca foarte bine. Isi incarca arcul cu sageata fulgerator, apoi o lansa in grumazul orcului. Omorase deja 7, iar eu 3. Mai aveam sa ne ocupam numai de 5. Am aruncat pumnalele in gaturile altor 2 orci, iar Legolas ii sageta prin armura fix in inima. Mai ramasese doar unul... unul foarte mare, greoi, dar foarte priceput in lupta. Il ataca pe Legolas, dar cand am incercat sa il strapung pe la spate, s-a intors fulgerator si a inceput sa ma fugareasca. Taisul sau lucea in lumina apusului, aratand foarte periculos. La un moment dat, orcul ma impinge, iar eu cad pe jos brusc, neajutorata, ca si in prima confruntare a mea cu orcii. Orcul nu avea rabdare si ranji urat cu fata sa deformata, inainte de a imi strapunge antebratul. Durerea era atat de intensa si parca imi imobiliza toata mana. Orcul a fost sagetat de Legolas, in timp ce ma strapunse. A fost dezechilibrat si nimeri in mana, in loc de inima, insa prea tarziu, caci tot ma ranise profund. Durerea se facea tot ma mare si mai mare. Sangele curgea nebuneste. Mi-am facut presiune incat sa nu mai curga atat, dar bratul deja devenise amortit. Legolas fugi si ma lua in brate, agitat, dar usor, si ma puse unde aveam tabara, pe o patura.
-Esti bine? Te-a mai ranit altundeva? Scuze, nu am ajuns la timp! Puteam sa iti salvez si antebratul.. Imi pare atat de rau! zicea Legolas intr-una, foarte agitat, iar in vocea lui se simtea frica si parerea de rau.
El incepu sa imi dezinfecteze rana, apoi mi-o bandaja grijuliu, inact sa nu ma doara prea tare. Dupa acestea imi dadu o bucata de Lembas si ma invelise, si in final ma saruta usor pe mana ranita.