🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)

~elful care mi-a salvat viata~

-Esti bine? intreba elful.
-Da, datorita tie.. zic eu in timp de ma uitam la ochii lui fermecatori, albastrii ca un cer senin, care straluceau in lumina stelelor. Multumesc ca m-ai ajutat!
-Cu mare placere, zise el cu un zambet cald. Si daca tot ne-am intalnit, sa facem cunostinta. Eu sunt Legolas. Tu?
-A.. um.. eu sunt Aubree, zic eu realizand ca nu mi-a zis amanunte despre el. Încantata!
-Ai un nume care aduce a putere (zise asta deoarece, cum ziceam la inceput, Aubree inseamna conducatoare). E frumos.
Eu am zambit rusinata, poate chiar am rosit. Nu stiu. Dar stiu ca Legolas ma fermecase. Era atat de frumos, avea trasaturile fetei fine, minunate. Parul lui blond si lung, cu doua codite impletite in spatele urechilor si restul desfacut, ii atarna pe spatele puternic. Avea un grai linistit, fin, frumos, chiar melodios. "O nu.. cred ca m-am indragositit!.. Nu se poate. Nu exista dragoste la prima vedere, nu? Nu..?" mi-am zis eu in minte.
Legolas m-a luat in brate, s-a urcat pe Estel, si a inceput sa mearga in directia Lothlórienul-ui.
-De unde stii de unde vin?
-Elfii din Mirkwood nu cutreiera padurea noaptea.
-Si atunci tu ce faceai?
-Eram in patrulare.
-Singur?
-Pai.. da. O, bine, m-ai prins (zise dupa ce i-am aruncat o privire taioasa). Nu aveam somn.
-Asa mai merge.
-Dar ce cautai TU aici?
-Am venit sa ma antrenez... nu imi place sa ma vada lumea cand fac asta. Si mamei ii placea sa vina noaptea sa se antreneze.
-Aa bine atunci, zise si imi zambi din nou.
Dupa numai 15 minute de mers, eu am adormit in poalele lui Legolas.
LEGOLAS POV:
"Oh, se pare ca Aubree a adormit. E de asteptat dupa o lupta cu orcii la miezul noptii.
Mi se pare ca e foarte frumoasa.. ochii ei verzi imi amintesc de Mirkwood inainte ca Dol Guldur sa existe, un verde intens.. Parul ei brunet e atat de moale, atat de frumos.. Vai, la ce am inceput sa ma gandesc!..Doar sper ca o voi revedea curand..
Nu i-am spus ca eu sunt print, doresc sa imi pastrez identitatea. Am observat ca nici ea nu a zis nimic de ce rol avea, nici macar nu mi-a zis cine e tatal ei. Dar, cumva, mi se pare corect. Nu dezvalui eu, nu dezvaluie ea."

AUBREE POV:
-"Aubree! Aubree, trezeste-te!"
-Ce se intampla?
-Super, te-ai trezit. Am ajuns la marginea Lothlórienul-ui. Trebuie sa iti dau arcul si pumnalele (le-ai uitat acolo, dar le-am luat eu). Si, desigur, trebuie sa ma dau jos de pe cal si sa te las sa pleci acasa. Nu am vrut sa las calul fara un calaret constient.
-A.. bine! zic eu descalecand si lasanu-l pe Legolas sa se dea jos. Pai, atunci.. noapte buna!
-Noapte buna! zise Legolas indepartandu-se.
Si imi continui drumul spre casa in liniste, gandindu-ma la noaptea asta nebuna.