🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)

~Cap. 24: masa cu familia~

M-am trezit destul de tarziu, cam pe la ora 9. Ma simteam odihnita, si nu mi se intampla prea des. M-am grabit sa ma imbrac si sa merg la micul dejun. Credeam ca am ratat deja masa, insa cand am ajuns acolo am avut parte de o surpriza. Legolas si Thranduil ma asteptau la masa, dar mai erau inca 3 persoane acolo cu care vorbeau.
-Buna dimineata Aubree! ma saluta prietenos Legolas.
-Hey!.. glasul imi pieri cand am realizat cine erau cele 3 persoane de la masa.
-Buna dimineata, Aubree. Vad ca esti suprinsa de compania din aceasta dimineata. Haide, ia loc! imi spuse Thranduil.
Am ocupat locul dintre Legolas si o elfa cu parul blond si ochii caprui. Avea cateva suvite impletite frumos si o rochie elfeasca albastra, mai groasa, care ii statea destul de bine.
-Dupa ce ati plecat voi doi spre camerele voastre, am trimis o solie cu o scrisoare pentru familia ta din Lórien, ca sa se prezinte la micul dejun in aceasta dimineata. M-am gandit ca e frumos sa ii gazduim. Acestia au ajuns doar acum doua ore.

Meril, Callon si Haldir erau acolo. Tata se uita la mine cu o expresie calma care radia de iubire. Era mandru de mine, dar si fericit ca mi-am gasit alesul.
Callon, cu parul impletit in mici codite si apoi legat intr-o coada de cal, era si el fericit. Stiam ca ii place ideea ca sora lui mai mica e impreuna cu un print.
Meril era vizibil bucuroasa. Imi sopti la ureche "l-ai ales bine pe Legolas". Se vedea ca si ei, ca si lui Callon, ii placea ca eram impreuna cu un print.

Am luat toti micul dejun impreuna, si am inceput sa vorbim intre noi. S-au format un fel de mici grupuri: eu si Meril, Tata si Thranduil, si Legolas si Callon.
Tata si Thranduil vorbeau ceva de atacurile orcilor din Muntii Cetosi. Ei banuiau ca un razboi va izbucni cat de curand. Thranduil zicea "Raul din Dol Guldur se sporeste in fiecare zi. In fiecare saptamana imi trimit cate o mana de ostasi sa verifice locul, insa toti zic ca nu se pot apropia la mai mult de 1 km de acel loc. Păienjeni uriasi isi au salasul acolo, mii si mii sa ucidem dar niciodata nu am putea scapa de ei. Vin din neamul lui Ungoliant, asa presupun. Ne infesteaza padurea cu panze si creaturi scârbavnice locul acela blestemat. Poate va fi o zi in care sa dispara tot raul care clocoteste acolo, iar padurea noastra sa redevina Eryn Galen, Marea Padure Verde.".
Tata zicea "Doamna Galadriel stie cat rau face Dol Guldur. Stie ce forta se ascunde acolo. Zice ca e chiar Sauron. Insa nu vrea sa riste vietile soldatilor Lothlórien-ului pentru aceasta. Ea mai stie ca acel rau va fi inlaturat peste ceva vreme. A vazut in oglinda ei, fantana din gradina sa. Am mai trecut si eu prin zona aceea a tinutului Taur-e-Ndaedelos (Mirkwood), si m-am infruntat cu o creatura urieseasca precum ati spus. Ceva nu este in regula cu locul acela."

Eram fericita in acest moment. Discutam cu Meril planuri de nunta, dar chiar si asa, am ascultat discutia regelui. Stiam ca, daca va veni razboiul, va trebui sa lupt. Nimeni nu m-ar lasa, pentru ca sunt femeie, dar ma voi zbate pentru a intra in razboi. Vreau sa imi apar pamantul pe care m-am nascut si am crescut, si vreau sa imi apar neamul. Suna de parca sunt o nebuna, stiu, dar ce este in capul meu nu va putea nimeni intelege vreodata.