🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)

~Cap. 48: Valinor~

Am navigat marea o saptamana si jumatate. La rasaritul soarelui am vazut in zare Valinorul, cu nisipul din perle, cu muntii stravechi ce ating norii si cu poteci ce duc spre orase ce sunt din totdeauna in picioare.
"Ma asteapta emil, hanno, iend mei, mellon a mea, si alti elfi pe care ii cunosc sau care as dori sa ii cunosc. Imi pot imagina intalnindu-i pe Nerdanel sau Finarfin!
Ma asteapta o noua lume."

Ziceam acestea si ma uitam peste marginea provei*, privind malul ce era doar la o ora distanta. Valurile line ne purtau in continuare pe suprafata apei de un albastru intens, totodata putin stravezie, prin care vedeam scoici si pietre pretioase ici-colo. Cerul insorit ne veghea si soarele ne surâdea.
Dupa o ora, precum am zis, am ajuns pe un ponton de sticla rezistenta unde am fost intampinati de un elf inalt, cu parul roscat sângeriu lung, desfacut, si ochii verzi de smarald, imbracat in straie ce le-am mai vazut numai in Rivendell sau in Mithlond, acestea de culoarea alba. Pe incheieturile mainilor avea bratari de aur si pe degete avea inele cu diamante nemaivazute in Pamantul de Mijloc, toate bijuteriile lucrate cu o maiestrie aparte. Iar pe frunte se odihnea o tiara simpla, doar ca o banda de aur usor. Pe fața lui se asternu un zambet cald si primitor, si in ochi i se citea calmul si bucuria iesite din comun.
-Bine ati venit in Eldamar, fratii mei din Est! Eu sunt Aldarion, provin din Alqualondë. Eu eram plecat cand "primul Kinslaying" a fost, nu am fost ucis de Noldori precum jumatate din familia mea.
Oricum, sunteti bineveniti aici!
-Va multumim pentru primirea calduroasa! Eu sunt Aubree, comandanta legiunilor din Lothlórien de la Razboiul Inelului incoace. Ceilalti sunt elfi din Rivendell, din casa lui Elrond, fiul lui Ëarendil. Ne bucuram de cunostinta! am preluat eu controlul.
-Desigur! Si eu l-am intampinat pe Elrond cand a ajuns aici, acum 13 ani. Ne bucuram de prezenta lui, insa ne-a spus ca este doritor sa plece si in alte locuri, sa exploreze noile sale meleaguri.
Acum veniti, mergem inspre Alqualondë! Vom merge pe jos, iar pana se va inalta soarele arzator al amiezii vom ajunge in oras.

I-am acultat instructiunile elfului si am pornit la drum. El se comporta ca un ghid, povestind instorioare despre Eldamar, Valari, elfi si alte evenimente si personalitati de acolo. Ne vorbea cu o bucurie si pasiune aparte; poate ca atat de fericiti sunt elfii de pe aici..
Am observat ca ne vorbea in Quenya, nu in Sindarin. Desi sunt obisnuita cu ambele dialecte, nu am putut sa nu observ si accentul sau aparte, mai dulce si mai frumos ca altele cunoscute de mine pana acum.

Precum ne-a promis Aldarion, am ajuns in Alqualondë in ceasul amiezii, si soarele ne incalzea si pudra aur pe fetele si corpurile noastre, parca purificandu-ne.
Am privit orasul cu turnuri de argint si aur, ferestre inclestate cu pietre pretioase si trepte de arama. Insa acestea nu se incalzeau, precum te-ai astepta, insa stateau reci si la fel de sclipitoare si frumoase.
Toti stalpii si casele, cladirile, balcoanele, erau impodobite de sculpturi magnifice si fresce pastelate, toate facute cu o maiestrie iesita din comun. Numeroase statuete erau expuse in zona caselor, reprezentand Totul era foarte placut vizual, plantele agatatoare si florile luxuriante de pe balcoane si la ferestre, ori ca spatii verzi prin oras, si privelistea ce iti taia rasuflarea cu marea albastra.
"Cand ei zic ca aici e chiar paradisul, nu exagereaza", mi-am spus eu in gand, privind grandoarea ce ma imprejmuia. Aldarion imi intrerupse sirul gandurilor cu un râs subtil si melodios.
-Reactia mea este aceeasi de fiecare data cand intampin noii veniti si ii aduc in oras, nu te ingrijora! si un zambet poznas ii aparu pe chipul senin si bland. Ma bucura uimirea voastra. Chiar a facut orasul sa se simta mai frumos decat credeam noi ca este.
-Cum va simtiti cu noi, cei de peste mare? am intrebat eu din curiozitate.
-Mie imi place. Imi place sa aud povesti ce nu le-am mai auzit pana acum, sa imi inchipui locuri ce nu le-am vazut, sa aud cantece ce nu le-am mai auzit. Desi locurile de unde proveniti sunt mai modeste decat ale noastre, tot este minunat sa ma duc cu mintea acolo.. V-am si auzit povestile, razboaiele, faptele eroice, toate uimitoare, chiar daca voi nu aveti atat de multa putere precum altii din Primul Ev. Dar cred ca este uimitor sa doborati un Maia atat de puternic precum Mairon (Sauron). Ma doare inima cand ma gandesc cate suflete nevinovate si frumoase s-au pierdut in aceste razboaie chinuitoare..

Eu i-am zambit cand el si-a ridicat privirea din pamant, ganditoare si pierduta in ganduri cumplite. Aldarion m-a privit fara nici o expresie pe fața lui senina, si pe aceasta se prelingeau razele aurii ale soarelui. Ma privea de parca se uita la o printesa, la o razboinica ce a supravietuit razboiului, la o zeita care aduce in discutie razboiul si apoi glumeste pe seama acestuia de parca nu au existat suferinte sau traume acolo. Ne-am privit o clipa si eu am simtit un ghiont usor, o agitatie in stomacul meu. Il priveam in continuare si nu imi putean abate privirea, de parca eram doi poli ai unui magnet. Dar in minte mi-a aparut Legolas, si parul blond stralucindu-i in petecele de soare bland lasate sa triumfe de soare printre copaci, iar ochii sai de un albastru intens ma priveau bucurosi si iubitori. Pe fața lui înflori acelasi zambet fermecator al sau, si imi frânse inima. Inelul ce imi era pe mana imi strangea degetul si mi-l ardea.
"Nu, nu se poate!.. Minte stupida, opreste-te! De ce imi faci asta..? Imi faci rani adanci in suflet si nu ma voi mai scapa de ele niciodata.." mi-am spus eu si mi-am abatut prima privirea, brusc, profund ranita si abatuta. Aldarion ma privea in continuare, doar ca intrebator de data asta. Dar nu i-am mai dat atentie. Si el si-a continuat rolul de ghid, plimbandu-ne prin orasul minunat, iar durerea de pe suflet mi-a fost indepartata întrucâtva.
"Legolas, promit ca nu te voi abandona. Esti singura mea iubire si numai pe tine te pot iubi cu adevarat. Iubirea pentru altii este fara rost si doar o iluzie, un lucru de neîndeplinit. Daca simti asta, te rog iarta-mi fapta dureroasa!"

♡~Dictionar~♡

Emil- mama, mamă (in quenya)

Hanno- frate (in quenya)

Iend- fiii (in quenya)

Mellon-prieten (in quenya)

Provă- partea din față a unei/unui corăbii/bărci/vapor

Nerdanel- sotia lui Fëanor, creatorul Silmarilelor. Mama lui Maedhros, Maglor, Celegorm, Caranthir, Curufin, Amrod si Amras (Ambarussa)

Finarfin- tatal lui Finrod Felagund, Angrod, Aegnor si Galadriel