🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)

~Cap. 44: Poarta Neagră~

Cand m-am trezit era dimineata; da, dimineata urmatoare. Dormisem mai bine de 18 ore, in camera imaculata, tăcută si calda.
M-am uitat pe geam incet si vedeam pasarelele cantand si natura scaldata in razele soarelui de dimineata. Am oftat usor cand sa ma ridic si sa imi privesc in liniste mainile, sa imi ating gatul si piciorul.

Dimineata divina ma facuse sa ma ridic incet din pat si sa ma indrept schiopatand spre ceilalti. Callon imi zambi plin de fericire, iar Merdanain doar zambi usor si isi inclina capul in semn de salut. In urmatoarea camera, Aluin ma saluta si ma intreba cum ma simt, dar Alvar lipsea.
- S-a dus sa se plimbe in gradina. E ca si tine, nu suporta sa stea intr-un loc multa vreme. Vrea sa auda pasarile din nou, mai ales dupa ce si-a pierdut jumatate din ureche.
Intelegand, am facut un semn de respect si am parasit camera, indreptandu-ma spre sala mica de mese, in care erau putini; doi, trei ostasi si inca șase elfi din cei care au supravietuit. Recunoscandu-ma, mi-au facut plecaciuni mici si ma intrebasera din respect.
Masa mea a fost imbelsugata fata de cea din alte zile; sau asa mi se parea. Stomacul imi era gol de o zi si jumatate, si chiar aprecie terciul de ovaz cald si painea proaspata din cantina.
"Clar nu sunt clatite cum ne facea tata, dar sunt destul bune astea!"
Dupa micul dejun am mers inapoi in camera si direct in gradina ca sa citesc. Nu era cine stie ce zi aglomerata. Imi venea greu sa ma obisnuiesc, dar asta trebuia sa fac ca sa ma vindec ceva mai repede. Oricum urmatoarea zi paraseam locul acesta pasnic si ma reapucam de treburile mele militaresti.
"Chiar aveam nevoie de zilele astea de odihna dupa tot haosul."

Dupa o zi, am plecat din Casele Tamaduirii si am contribuit cu una, cu alta, prin cetate.
Am primit un anunt de la Imrahil, ca ar trebui sa ne pregatim de drumul spre Poarta Neagra. El ne-a cerut ajutorul, dar eu am spus:
- S-a varsat destul sange elfesc pentru regatele Oamenilor de Miazăzi. Nu imi voi mai aduce ostenii ramasi la lupta, insa eu si familia mea vom veni de bunavoie.
Si asa am plecat, peste vreo 2 zile, spre Poarta Neagra. Si tot in cam atata vreme am si ajuns acolo. Eram condusi de Imrahil, si asteptam cot la cot cu armata lui Aragorn sa dea Mordorul semne.
Poarta se deschise si o armata relativ mica de haradrimi, condusa de un Nazgúl, isi facu aparitia dinaintea ei.
Gandalf si Gura lui Sauron au vorbit catva, pana cand Calaretul Negru ne arata o camasa de mithril, o sabie facuta undeva in Arnor si o brosa măiastra in forma de frunza de mallorn; semnul Frăției Inelului...
Cu totii stiam ce insemna asta: Frodo si Sam erau morti. Si misiunea lor a eșuat impreuna cu ei.
Toata lumea se ingozi si se intrisa din pricina acesteia.
Insa, cand credeam ca lumea se termina, pamantul incepu a se cutremura, iar vulcanul din Mordor, Muntele Orodruin, imprastie lumina sa de foc. Lava exploda si curgea din el incet, dar fara oprire.
Eu am zambit. Din ochi imi curgeau lacrimi limpezi de durere si fericire, iar cu voce tare am grait:
-Ni 'lassui En, periandion! Chinul s-a terminat! Nu mai este pericol in aceasta lume! S-a sfarsit vremea tiranilor, lui Morgoth Bauglir si a lui Sauron!

Sauron isi trimise disperat Nazgúlii intr-o ultima speranta de a supravietui. Erau innebuniti si dependenti de puterea Inelului; insa pieira deodata cu acesta de parca nici nu ar fi existat. Un ultim urlet de disperare se auzi in vazduh si fu acoperit de bubuitul vulcanului, caderea turnului Barad-Dûr.
Priveam fericita peisajul apocaliptic.

Sauron pov:
*in ultimele momente de viata materiala*
-NU SE POATE! NU AM FOST ATENT LA CELE MAI IMPORTANTE SI CELE MAI MICI DETALII CARE IMI ADUC MOARTEA! Olórin a avut mereu un plan atat de bine structurat si cu toate ca eram cu mult mai puternic si intelept decat el, am fost distrus. De la nivele egale, la fara trup si suflet si maiar.
Fata aia avea dreptate. Elfa aia slaba m-a amenintat cu moartea si chiar a venit.
Si incheiand, cazand in etern, spuse:
-Dorinta iti e indeplinita, Aubree Caleneryn Galahon, fiica lui Haldir, adevarata conducatoare a elfilor; tu esti cea vrednica, daruita de Valari si cea care poate prezice moartea. Te cinstesc precum pe stapanul Melkor.
Planul mi-a fost ruinat- si asa pieri Sauron, un maia răzvrătit, locotenent al Angbandului, Stăpânul cadourilor, maiestrul vicleniei si, in final, Stăpânul Inelelor.

Dictionar:
--- Ni 'lassui En, periandion! = Vă multumesc, hobbiților!

Olórin= Gandalf/Mithrandir, cunoscut sub acest nume in Valinor

Maiar= sunt cu un grad mai scazut decat Valarii

Valarii=un fel de zei mai mici ai lui Eru, condusi de Manwë, fratele lui Melkor

Eru= un fel de Dumnezeu al Ardei, al lumii lui Tolkien

Melkor/Morgoth Bauglir= un Valar răzvratit care a facut ravagii in Arda (Valinor, Beleriand) in Evul Copacilor (Year of the Trees, Y.T.) si in Primul Ev (First Age, F.A.). A fost omorat tot de Valari.

Angband= fortareata lui Melkor si Mairon (Sauron) din Beleriand

Stăpânul cadourilor= Lord of gifts= asa se numea Sauron in al Doilea Ev, cand era sub forma de Annatar

Maiestrul vicleniei= vroiam sa ma refer ca putea convinge usor oamenii, cum a facut cu regii Númenórului

Mairon=Annatar=Tar-Mairon= Gorthaur=Sauron ---