🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)

~Cap. 38: Bătălia de la Fundătura lui Helm

-Trezirea, pustoaic-o! striga Callon.
-Ughhhh, deja trebuie sa plecam..?!
-Dap. Haide, fuguța! Tata e deja afara!
-Okkk..
M-am ridicat greoi din pat, apoi am oftat tare.
"Minunat, ce sa zic. Mi-am facut-o singura cu propria mana."

Mi-a luat probabil 20 de minute sa ma imbrac... da. Atat dureaza la mine sa imi iau o amarata de armura pe mine.

Ne-am aliniat cu totii in mijlocul drumului principal; noi in față, restul in spate, ca de obicei. Nu imi puteam imagina ce multi soldati elfi se aflau acolo. Aproape toti barbatii din Lórien s-au alaturat armatei.

Am pornit la rasaritul soarelui, si am petrecut pe drum o zi intreaga. La apusul soarelui, vedeam deja cetatea Vagauna lui Helm. Cand noaptea se asternu, am intrat in cetate. Avea zidurile groase, de piatra straveche. Era bine organizata. Cornurile noastre elfesti sunau, acompaniandu-ne marsul rapid si precis in cetate. Oamenii erau deja pregatiti de atac.
Il observ pe Aragorn care veni sa ne intampine.
-Va multumim ca ne ajutati in batalia aceasta. Pierderile voastre vor fi jelite si onorate, spuse acesta.
-Este datoria noastra sa aparam pamantul pe care ne-am nascut si am crescut, spuse tata.
Aragorn in imbratisa frateste pe Haldir, apoi pleca sa aranjeze soldatii.

Eu am fost pusa pe zidul de vest, impreuna cu Aluin, Alvar si Haldir. Callon si Merdanain au fost pozitionati in fata portii masive de lemn.
Cat ne organizam, vad un elf fara armura, imbracat cu haine normale de calatorie, cu un arc lung in mana si o tolba de sageti in spate. Parul sau blond scapara in lumina lunii. Langa acesta statea un gnom roscat, cu barba lunga si cu o casca in cap. Purta la el un topor greu faurit de neamul sau.
Nu m-am putut abtine sa nu sar sa il surprind pe elf.
Am venit din spate si i-am acoperit ochii.
-Salut, iubitule, i-am spus eu pe un ton siropos.
-Buna, iubit-o, imi raspunde el intorcandu-se si luandu-mi plamele intr-ale lui. Arati minunat in armura.
-Pun pariu ca tu ai arata mai bine, daca ai purta.
-Nu am nevoie de asa ceva. Doar stii ca sunt bun.
-Ai prea multa incredere in tine..
Il sarut scurt, lipita de pieptul lui.

Gimli se uita uimit la noi. Nu avea cuvinte pentru ceea ce a vazut. Cred ca i se parea chiar dezgustator:))

Eu si Legolas ne tineam de maini. El ma imbratisa, pentru putina consolare.
-Primul nostru razboi, ha? zic eu.
-Mda. Asa e.
-"Alinierea!", se aude glasul unui capitan.
-Ne vedem mai tarziu! ii spun eu grabita.
-Cu bine! ma saluta el.

M-am asezat la locul meu. Tinandu-mi arcul in mana tremurândă si o sageata in cealalta, priveam necrutatoare in orizont. De acolo se schitau figuri intunecate, mai mari si mai mici, cu miile. Sute de torte straluceau in bezna compacta. Sunete de creaturi scarboase se auzeau clar in linistea eterna a noptii.
"Arcasi, pregatiti!"
Am introdus sageata pe coarda arcului cu un gest rapid si precis.
Cornul orcilor a sunat deodata cu al nostru.
"LANSATI!"
Am lasat coarda tensionata, eliberand sageata. O ploaie de sageti a cazut peste invadatori, omorand o multime dintre ei. Am continuat sa aruncam cu sageti in acestia, dar se miscau repede. In cateva secunde, acestia se afalu deja la zidul cetatii, plasand scari uriase si urcand pe zid.
-IMPINGETI SCARILE! am urlat eu, facand chiar ce am zis.
Lumea ma asculta, panicata cumva. Ne uitam in jos cum orcii cadeau.
-ADAPOSTITI-VA! il aud pe Alvar strigand. VIN SAGETI! SCUTURILE PESTE CAP!
Toata lumea si-a adus mana stanga, cea cu scutul, deaupra crestetului si staut ghemuita, asteptand impactul sagetilor.
In scutul meu stralucitor de otel usor se prabusira doua sageti, nevictorioase in a strica scutul.
Se pare ca sagetile au fost o diversiune buna pentru orci. Le-a oferit destul timp pentru a urca pe ziduri.
Am lasat arcul deoparte (pe spatele meu) si mi-am scos sabia. Am inceput sa tai fiecare orc care imi venea in cale. "E prea usor.. nu au cum sa fie atat de slabi!" mi-am zis in liniste. Am privit in dreapta, si il vedeam pe Legolas cum trata acest conflict precum era o joaca prin padure. "O joaca... si eu o pot face sa fie asa!"
*(Poate ca voi nu stiti, dar sunt si incredibil de flexibila si atletica.)

Mi-am scos cele doua pumnale lungi din tolba de sageti. Cu gesturi line, sfasiam orcii din calea mea. Dupa o vreme, am scos arcul, iar sarind impungeam adversarii.
Sa fi trecut chiar 2 ore de cand ne straduiam sa doboram armata Mordorului, cata frunza si iarba.
-Mama, haide cu noi! Mergem la poarta! Acolo au nevoie de mai mult ajutor! spuse Aluin.
Baietii s-au miscat repede, dar eu am ramas in urma. L-am zarit pe tata cum se lupta cu un orc masiv. Il invinse, dar din spate il strapunse un altul cu un topor orcesc. Ochii mi s-au umplut de lacrimi.
"Tata..?"
Aragorn veni catre el si il prinse in ultimele sale momente, il onora si pleca sa se razbune. Eu am fugit mancand pamantul pana la el, dorindu-mi din suflet sa mai fie treaz.
-TATA, TATA, SUNT AICI! l-am strigat cu vocea indurerata.
Acesta ma privi in ochi si spuse:
-Imi pare rau, Aubree.. Am promis ca * tuse cauzata de hemoragie interna*.. am promis ca voi supravietui.. Dar nu am reusit.. Spune-le celorlalti ca ii iubesc mult... spuse el cu ultima sa suflare.
-Nu, NU, TATA NU POTI MURI! NU! NU MORI, NU MAI FI ASA PESIMIST! HAIDE, TE VE FACE BINE!.... aveam mana in palma. Cazu fara putere si isi lasa trupul fara suflet.
-NU TATA NUU!
Lacrimile ma copleseau. Curgeau siroaie de stropi grei pe obrajii mei.
Lupta incepu cu o joaca, apoi continua cu asta. Ma simteam groaznic. Tatal meu, un luptator nemaipomenit, a fost rapus in batalie. Si acum ma invinovateam. "Nu tata.. E NUMAI VINA MEA! EU NU AM VENIT SA TE AJUT! AM STAT CA PROASTA SA MA UIT LA TINE CUM MORI. Regret... regret totul.. Dar trebuie sa stii ca te-am iubit intotdeauna din suflet."
Si a trebuit sa il abandonez pe campul de lupta. Imi doream razbunare. Aveam mainile tremurande, sufletul intunecat si ochii rosii. "O SA VA OMOR PE TOTI. MERITATI SA MURITI DUPA CE L-ATI OMORAT PE TATA!"
In fata ochilor vedeam numai negru. Cu lacrimile uscate pe obraji, mi-am prins bine arma in mana si am inceput sa vars sange. Mult sange. Toti cei din fata mea piereau in cele mai dureroase moduri; am promis ca ii chinui, i-am chinuit. Am coborat zidul pana la poarta. Ucideam nebuneste. Alvar se uita la mine speriat.
Am zambit satisfacuta de durerea si superioritatea pe care am raspandit-o. Si totusi, am privit spre stanga; am auzit strigatul lui Aluin. Era doborat de un orc.
Am pornit ca din pusca spre el; nu ii voi lasa sa imi omoare si fiii. Orcul il strapunse in stomac, dar nu destul de adanc din cauza armurii. Aluin urla stins, stand incordat. Interventia mea a fost bine venita, deoarece l-am omorat pe orc si acesta si-a indepartat sabia.
-Esti bine? il intreb eu agitata.
El tusi putin, iar pe mana cu care isi acoperise gura iesira stropi de sange.
-Pentru ca ai ajuns la timp, da, sunt bine, imi raspunse acesta indurerat.
-Haide, sus! Esti grav ranit, dar mai lupta cat poti. Cand simti ca nu mai poti face fata, atunci poti sa fugi in turnul regelui pentru asistenta medicala.
-In niciun caz nu o sa fug ca un las de pe campul de lupta! Lupt pana la final, pana la moarte!
-Asa te vreau! Acum, haide!
I-am dat mana si l-am ajutat sa se ridice. Stand spate in spate, am pornit la atac in multime.

Si asa au mai trecut inca 2 ore. E deja 3 noaptea; Sau as putea zice chiar dimineata.
Cu totii eram extenuati, dar am continuat sa luptam.
Callon si Merdanain luptau cum nu se poate mai bine, dar m-au complimentat vazand cu cata pricepere manuiesc sabiile. Am ucis cel putin doua sute de orci in noaptea asta sangeroasa.
La un moment dat, am cazut impinsa de un orc gigantic in timp ce ma luptam cu unul de seama sa. Unul dintre ei incerca sa ma strapunga in gat, dar m-am tras indeajuns de repede; sau asa am crezut. Acesta imi prinse mana. Taisul sau ascutit imi intra in antebratul stang, golind venele de sangele cald. Am urlat plina de ura, si cu dorinta scaparatoare de a ma razbuna.
Am pus sabia din mana stanga in spate, iar cu mana dreapta i-am intors favoarea orcului.
Mi-am rupt o bucata din pelerina pe care o purtam si mi-am infasurat rana rapid. Apoi mi-am scos si cealalta sabie, recent pusa deoparte, si am continuat cu ucisul inamicilor...

(partea 1 din acest capitol luuuung)

De asemenea, as dori sa fac inca odata o promovare pentru: Anna_evilqueen. Unica ei poveste este foarte tare, si v-o recomand daca va place si povestea mea.