🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)

~Cap. 30: nunta~

Au trecut 3 saptamani de la visul acela prevestitor, insa in toate cele 21 de nopti care au fost in total am visat de fiecare data acelasi scenariu cu mama si furtuna. In fiecare vis, actiunile mele erau diferite. De fiecare data incercam sa fac cate ceva in plus (eram curioasa de ce puteri as putea avea): fugeam, saream, spuneam toate cuvintele posibile sa fie incantatii, faceam semne cu mainile, ma adaposteam, si tot felul de chestii de genul, inainte de a fi lovita de fulger.
Dar ce nu am realizat eu, era ca nu aveam nici o arma la mine in niciun vis.

Azi urma sa fie nunta mea si a lui Legolas. Ne stim se aproape 2 ani si jumatate, si totusi, nu imi vine sa cred ca ne casatorim deja. Dar pur si simplu ne potrivim ca o manusa..

Meril veni sa ma ajute cu rochia.
-Arati minunat, Aubree! spuse ea incantata.
-Asta doar datorita tie! Esti grozava la asta! Dar am atatea emotii... Daca cineva nu accepta casatoria? Poate se trezeste Thranduil sa se opuna..! Se pot intampla atatea lucruri..
-Hey. Nu te stresa. Toata lumea este de acord cu nunta voastra. Nu are rost sa te stresezi. Totul va decurge bine; ma consola Meril zambind.
-Cred ca ai dreptate. Este cea mai importanta zi din viata mea, si nu ma voi lasa coplesita de griji. Totul va fi bine.

Meril era si domnisoara mea de onoare. Cavalerul de onoare al lui Legolas era Feren, un bun soldat si prieten al sau.
Usa s-a deschis. Lumea era asezata pe banci lungi si albe, sculptate din marmura, precum si podiumul pe care ma astepta Legolas zambind. El purta straie albe, cu modele de frunze argintii cusute pe ele. Purta o tiara fina de mithril, cu un diamant albastru-straveziu ca podoaba. Parul sau blond si lung i se prelingea pe spate, iar doua suvite impletite i se intalneau indarat, creeand o coafura eleganta si simpla. Ochii sai albastii erau plini de fericire si nerabdare.
Alaturi ii statea Feren, imbracat elegant dar intr-o tinuta verde deschis, fara guler, cu frunze de stejar din fir de aur cusute. Statea in pozitie de soldat langa Legolas si isi avea privirile atintite pe mine.
Meril era si ea acolo, cu Legolas si Feren, dar pe partea opusa. Imbracata cu o rochie roz deschis si modele de flori cusute cu ață alba, astepta entuziasmata momentul in care eu, cea mai buna prietena a ei, ma voi casatori. In ochii ei se vedea mandria si bucuria, si aproape ca se prelingeau pe obraji lacrimi de bucurie.
Eu eram foarte emotionata, mai ales pentru ca era si mama acolo. Acum ca boala ei aproape disparuse, veni timpul sa stea cu noi. Veni la nunta, desigur, si radia de emotii.
Regele Thranduil era si el acolo, desigur. Multe emotii nu ii scapau pe sub masca dura pe care o purta intotdeauna. Dar se imbracase elegant si ne felicitase, iar asta ma facu cea mai fericita.
Restul familiei precum Callon si adar (=tată in Elfică) erau si ei, la randul lor, mandrii si emotionati.

Am ajuns in fata lui Legolas. El continua sa zambeasca constant, vizibil tinand emotiile in el.
A fost chiar Domnița Galadriel cea care ne-a dat binecuvantarea de a ne casatori. Eram extrem de onorata din acest fapt.
-...si acum puteti saruta mireasa! spuse solemn vocea Domniței Galadriel.
Legolas se apropie si ma saruta dulce. In acele cateva secunde nu am mai auzit nimic, nu am mai vazut nimic. Eram atat de calma in linistea nefireasca. Cand isi dezlipi buzele de ale mele, m-am trezit la realitate. Lumea ne aplauda tumultos, lacrimi curgeau pe obrajii unora.
"Cel mai frumos moment din viata mea se petrece chiar acum. Profita de moment si distreaza-te azi. Amintiri urmeaza sa fie creeate."

Noaptea a fost incantatoare. S-a dansat pe cele mai frumoase triluri elfesti, cantate la harpa, la flaut si la nai. S-a povestit si s-au compus cantece. A fost o noapte incantatoare, in cel mai elfesc mod posibil. O noapte traditionala de nunta, aici la noi, in Lórien. Toata lumea se simtise bine.
Ma simteam impacata. Simteam ca aventura s-a terminat. Ca viata mea va continua la fel cum a fost inainte de a il cunoaste pe Legolas: calma, fericita si fara griji.
Insa aveam o presimtire ca nu va fi asa. Nu stiam ce primejdii si peripetii ma asteapta in viitor..