(Ne-am intors la Aubree POV)
M-am trezit cand era inca intuneric afara, probabil un 5 dimineata. Eram in patul meu de acasa. M-am ridicat si m-am uitat pe fereastra, apoi la cartea "Mânuirea arcului și tăișurilor- Un ghid de auto-apărare și tehnici de luptă" care se afla, acum, pe jos, deschisa. "Am adormit citind din ea, se pare.." mi-am zis eu. M-am dat jos din pat si m-am imbracat comfortabil: o bluza de corp, un tricou pe deasupra si o pereche de pantaloni largi. In Lothlórien iarna nu este precum in alte locuri.
Oricum, am coborat in liniste jos, am savurat un mic dejun rapid si am iesit sa ma plimb pe aleile orasului. Soarele abia rasarea di era ora 8 deja. Mi-am gasit un loc pe iarba moale de pe un deal in apropierea orasului si am admirat rasaritul.
Am realizat ca in ultima vreme nu am mai iesit cu Meril. Nici sa vorbim nu am mai prea reusit. Faza era ca relatia mea cu Legolas ii deranja si pe altii, neintentionat. Imi era dor de Meril, de diminetile si plimbarile petrecute impreuna inainte de toata calatoria mea sau chiar inainte de a-l intalni pe Legolas.. Meril se trezeste destul de repede si ma gandeam sa ii fac o vizita. M-am ridicat din locul meu si am mers spre casa ei, care nu era prea departe de marginea orasului in care eram.
Asa, desculta cum eram, am batut la usa ei care se deschise imediat. Casa ei era neschimbata: aceeasi ordine sclipitoare ca intotdeauna, aceleasi ornamente florale. Ea era poate singurul lucru schimbat din camera, si probabil lucrul care il regretam cel mai mult. Fața ei era mai serioasa ca de obicei, stilul ei de a purta haine inflorate se schimbase dubios; avea o tinuta simpla, alba si maro, care o facea sa arate mai mult ca o batranica. Cand ma vazu, privirea ii scapa pentru o secunda in pamant. Apoi isi ridica ochii caprui spre mine si schiță un zambet chinuit, parcă, de lacrimi.
-Salut Aubree! Nu ma asteptam sa treci pe la mine.. dar ma bucur oricum ca ai facut-o! Hai, intra!
-Heyy.. Nu ne-am mai vazut de o vreme, asa-i? Imi cer scuze pentru asta.. Doar ca toata faza cu realtia imi ia mult timp.
-Ah, e ok! Chiar te inteleg. Chiar daca nu am o relatie, te inteleg perfect.
O liniste mormantala se lasa in camera. Conversatia parea ciudata.
-Ca fiind vorba intre prietene, spuse ea pe un ton mai vesel, de dragul conversatiei, Callon mai e.. disponibil? -sa zic asa.
-Oh, da, mai este, am spus eu scapand un hohot de ras. L-ai vazut in ultima vreme ce stil si-a tras?
-Da.. il vad zilnic cand merge la patrulare. Cred ca ii sta foarte bine.., spuse Meril visatoare. Si cicatricea de la ochi il face atragator. Oh, mi-au scapat cateva cuvinte (Meril era vizibil rusinata. Roșea si isi acoperi fața).
Am pufnit in ras.
-Meril, de multa vreme iti place de fratele meu. Cred ca e timpul sa va faceti cunostinta mai bine.
-O, nu! Poate el nu ma place..
-Atunci o sa il faci sa te placa. Uita-te la tine, esti uimitoare!
-Oh, ok.. Atunci o incercare nu strica!
CITEȘTI
🍃Padurea in care ne-am intalnit🍃 •{a Legolas fanfiction story}• In Română:)
FanfictionAubree Caleneryn, fiica lui Haldir, este o elfă oarecare care locuiește în Lothlórien, în pace și fericire, până într-o noapte în care merge să se antreneze în Mirkwood. Acolo ajunge să îl cunoască pe prințul Legolas al Mirkwoodului, fiul lui Thrand...
