De mii de ani, toți Lycanii s-au adunat împreună, în perioada Solstițiului de Iarnă, o perioadă de sărbătoare în care tinerii devin adulți.
Un loc sfânt al începuturilor, unde tinerii și cei fără partener își caută cealaltă jumătate.
O conexiune
O...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aubrey a încercat să își contacteze tatăl, dar tot ce auzea este mesageria vocală. Ea a sunat înc-o dată, dar a auzit din nou tonul lui ușor jenat din înregistrare.
"B-Bună ziua, nu pot răspunde la telefon chiar acum. Te rog să-mi lași un mesaj și o să te sun înapoi... ok? Mulțumesc!"
„Tată, sunt eu, fiica ta. O să vin cu Yoongi în vizită și nu vreau nicio bravadă între voi, dar o să trebuiască să rămânem o vreme, la tine." Aubrey îl privii pe Yoongi, înainte de a spune următorul comentariu „Promitem să dormim în camere separate. Ne vedem în curând. Te iubesc!"
„Eu n-am promis așa ceva!" A spus Yoongi.
„N-o să facem sex, în casa tatălui meu", îi plesni ea peste coapsă.
„Eu vreau doar să te țin în brațe." a spus în timp ce clipea inocent.
„Îmi dau seama când minți!"
".... ok...și între timp să-mi înfig pula uriașă în fundul tău apetisant!" a chicotit el, câștigând încă o palmă.
Ambii erau obosiți și flămânzi. Deja se înnoptase, dar încă erau pe drum spre casa tatălui ei. Yoongi a privit cum Aubrey se străduia să-și țină ochii deschiși, în timp ce își sprijinea capul pe fereastră.
Yoongi a luat decizia de a face un mic ocol, care era benefic pentru amândoi, deoarece obosise și el. Știa un loc în apropiere, la doar o milă distanță de drumul lor, unde puteau petrece noaptea.
Trăgându-se la locul unde lucra, cheile îi zdrăngăneau când le scotea din buzunar. Lui Aubrey îi era frig, iar el nu voia să o trezească.
Yoongi a ocolit mașina și a luat-o pe Aubrey în brațe și a închis ușa cu piciorul și a dus-o înăuntru.
Așezând-o ușor pe fotoliul din biroul principal, el a privit-o cum se ghemuiește într-o minge, mulțumită. Zâmbind de drăgălășenia ei, se întoarce la birou, pentru a-și așeza lucrurile.
Fiind așezat pe scaunul de birou, simțea că ochii i se închid, dar adrenalina îl ținea treaz. Corpul și creierul lui știau că trebuie să o protejeze, astfel nu a putut să se odihnească prea mult.
"Yoongi?"
Auzind-o strigând-ul, se uită la ea. Frecându-și ochii încerca să-și dea seama unde se află. Aubrey se ridică, privindu-l pe Lycan, în timp ce acesta îi zâmbi.
"Unde suntem?"
"La locul meu de muncă. Ne putem opri aici pentru noapte, apoi putem porni dimineață, devreme."
"Deci aici lucrezi, nu?" Se ridică în picioare și se uită la plăcile de pe perete, trecându-și degetele peste numeroasele cărți care stau pe raft.
Yoongi i-a întrerupt studiul, luând-o de talie și așezând-o cu spatele lângă el pe fotoliu, ghemuindu-o la pieptul lui.
„Du-te înapoi la culcare! Mai avem un drum lung de parcurs mâine", îi sărută capul și își îngropa nasul în părul castaniu, fără miros.
