De mii de ani, toți Lycanii s-au adunat împreună, în perioada Solstițiului de Iarnă, o perioadă de sărbătoare în care tinerii devin adulți.
Un loc sfânt al începuturilor, unde tinerii și cei fără partener își caută cealaltă jumătate.
O conexiune
O...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Întorcându-se împreună la mașină, Yoongi a răsuflat ușurat, în timp ce Aubrey chicotea din cauza asta.
„Chiar nu-mi vine să cred ... este reală... El chiar mă place"
Aubrey i-a luat obrajii între mâinile, în timp ce se apleca peste schimbătorul de viteze sărutându-l, anunțându-l că era într-adevăr real.
„Sigur că te place! Îi faci, singura fiică, foarte fericită!", a zâmbit ea.
„Și ea mă face foarte fericit!" După au schimbat un sărut iubitor, dar scurt.
"Deci acum ce? Frumosul meu partener" a zâmbit.
„E rândul meu să-ți cunosc părinții"
„De ce ai vrea să faci asta? Tatăl meu a murit cu mult timp în urmă, iar mama..." Zâmbetul i s-a tocit până la o linie subțire.
„Este tradiție, am deja un cadou pentru mama ta. În tribul meu, se obișnuiește să-i fac un cadou soacrei tale"
„Nu este cea mai caldă persoană..."
Aubrey i-a arătat emoționată colierul pe care l-a făcut, folosind o piatră de ametist împletită cu un lanț de aur.
"Chiar vrei să mergem?" El a intrebat.
"Da, vreau să o cunosc pe mama iubitului meu!"
"Este o comunitate mică, ea locuiește nu departe de templul ... ar trebui să ajungem acolo într-o oră"
"Crezi că o să mă placă?"
„Dacă are vreun simț, te va iubi la fel de mult ca și cum o fac eu"
„Uf, mă faci să mă simt nervos"
Drumul a fost unul liniștitor. Copacii erau acoperiți de alb, în timp ce fulgii de zăpadă cădeau pe ramurile lor. Aubrey nu simțea nimic altceva decât aer curat.
Mergând până în poiană, Yoongi a oprit mașina și contactul.
„Există case?", a declarat ea, încruntându-se în timp ce admiră satul pitoresc din fața lor.
"Ce? Credeai că toți proscrișii vor trăi în peșteri sau așa ceva?"
„Nu..."
„Mincinoas-o!", chicoti el.
„Nu mă așteptam la un loc atât de frumos", spune ea, în timp ce face semn către pătura groasă de zăpadă care acoperă dealurile și acoperișurile.
„Hai, pe aici" I împinge pe Aubrey spre sat.
"Yoongi?" O voce slabă și fragilă strigă în depărtare, potrivindu-se cu femeia mică care se îndreaptă spre pereche.
„Mamă..." respiră Yoongi, ținând-o pe Aubrey aproape, în timp ce ea încearcă să se ascundă în spatele lui.
"Ce se întâmplă? Cine este acest străin pe care l-ai adus la ușa mea? I-am simțit mirosul de la o milă depărtare. Am crezut că se ofilesc pinii" Scuipă, privindu-o pe Aubrey. Ultimul ei comentariu făcând-o să fie și mai neliniștită.
