De mii de ani, toți Lycanii s-au adunat împreună, în perioada Solstițiului de Iarnă, o perioadă de sărbătoare în care tinerii devin adulți.
Un loc sfânt al începuturilor, unde tinerii și cei fără partener își caută cealaltă jumătate.
O conexiune
O...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Călătoria avea să fie una lungă, iar Yoongi era hotărât să-și calce în picioare mândria, pentru a-i ține pe Aubrey și copilul său în siguranță. Dacă tatăl său ar fi vrut să-l umilească, ar fi acceptat.
Pe lângă aceasta, nu a vrut ca Aubrey să conducă, dar nu prea avea de ales, deoarece era epuizat și mai aveau mult de parcurs. Astfel, când s-au oprit să alimenteze și-au schimbat pozițiile, iar Aubrey a ajuns la volan.
Pe drum, se simțea neliniştit și încerca să nu doarmă pentru a fi alert tot timpul, dar în cele din urmă a adormit fără să-și dea seama.
Aubrey cânta în liniște, în timp ce conducea, bătând cu mâinile pe volan în ritmul muzicii de la radio.
A condus puțin mai mult decât ar fi trebuit, deoarece nu a putut să îl trezească pe Yoongi. Părea prea obosit, fiind destul de stresat cu Namjoon, care îi urmărea.
Drumul era unul liniștit, fără prea mult trafic. După un timp a ajuns, pe un drum vechi de țară, Acest lucru a derutat-o atât pe ea, cât și Gps-ul era confuz. Se gândea că poate că făcuse un viraj greșit undeva. Ea încerca să dea de cap cu aplicația de pe telefonul, dar nici un rezultat. Semnalul era foarte slab, iar soarele apunea. Yoongi cu siguranță nu avea s-o mai lase să conducă niciodată. Nu avea de ales și a incercat sa-l trezească:
„Yoongi.. Cred că ne-am pierdut", șopti ea fără să încerce cu adevărat să-l trezească, gândindu-se doar la ce să facă în continuare, în timp ce el dormea lângă ea.
„Știam că ar fi trebuit să conduc eu..."
„Ai fost treaz tot timpul asta?"
„Nu copil... haide să ne schimbăm locurile" spuse Yoongi, în timp ce se dă jos de pe scaunul pasagerului și se îndreptă spre Aubrey, în timp ce și ea ieșea.
„Bună" Ea a zâmbit, privindu-i părul dezordonat.
„Bună, frumoaso!" spuse, în timp ce o apăsat-o pe Aubrey de mașină, acoperindu-i buzele reci ca gheața cu ale lui.
„Nu știu dacă sunt eu sau noii mei hormoni de la bebeluș care vorbesc, dar simt că tata trebuie să mă pedepsească pentru că m-am rătăcit atât de mult." I-a vorbit ea burticii.
„Tocmai mi-ai spus tată?" Yoongi îi zâmbește, ratând complet încercarea ei de a vorbi murdar, concentrându-se doar pe noul său titlu. „Nu te pedepsesc, dar voi avea grijă de tine".
Ridicând-o de coapse, o așează pe capota înghețată a mașinii și se aplecă, deschizându-i picioarele și revendicându-i buzele.
Faza lungă a farurilor lumina poteca din spatele lor, în timp ce siluetele lor dansează împreună pe drumul de pământ.
Dinții lui Aubrey încep să clănțănească, în timp ce Yoongi își apasă bărbăția îmbrăcată împotriva căldurii lui Aubrey, implorând să se scufunde în ea, dar de îndată ce i-a simțit brațul tremurând pe gâtul lui, a trebuit să o încălzească.
