De mii de ani, toți Lycanii s-au adunat împreună, în perioada Solstițiului de Iarnă, o perioadă de sărbătoare în care tinerii devin adulți.
Un loc sfânt al începuturilor, unde tinerii și cei fără partener își caută cealaltă jumătate.
O conexiune
O...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În timp ce apa fierbinte cădea în cascadă pe ea, Aubrey s-a așezat ghemuită pe gresia rece a dușului, cu spatele rezemat de faianță. Se gândea la cât de rece o tratase Namjoon, când ar fi trebuit să fie cel mai frumos moment a lor.
Sângele curgea de pe picioarele ei, întinzându-se de-a lungul dușului, până ce s-a scurs pe canalizare.
Durerea este tot ceea ce putea simți în acel moment. Chiar dacă rănile ei de pe șolduri, creaie de ghearele lui Namjoon se vindecau încet, spera că nu se vor cicatrici. Cicatrizarea unei femele este foarte dureroasă și femela va fi marcată pentru totdeauna.
Era confuză ... Summer i-a explicat că instinctul natural al bărbaților de a lega, le preia corpul ... de ce a părăsit-o așa?
El nu s-a legat cu ea, ci i-a sfâșiat pielea doar cu ghearele. Legătura necesită o mușcătură neletală, injectându-i nenorocita aia de salivă în sistemul ei, ar fi trecut prin venele ei chiar acum și ar fi legați pentru viață, unul de altul.
Ea s-a gândit că poate pentru că a sufeit în timpul actului, el nu a vrut să o împingă mai departe, provocându-i mai multă durere. Știa că era frustrat de strigătele, el nu vroia să spună asta.
Ia încerca să își bandajeze rănile din jurul șoldurilor. Tresărind la contactul cu vânătăile fragede, se întrebă dacă va fi așa de acum încolo.
A simțit că trebuie să-l confrunte Și să înțeleagă cauza comportamentului său animalic. Înțelege pe deplin că este un lican și că un pic din acest comportament este în natura lor. Dar s-o părăsească așa, după ce și-a declarat dragostea pentru ea, nu mai înțelegea.
Îi punea la îndoială loialitatea și angajamentul față de ea. Avea nevoie de răspunsuri!
"Namjoon!" Ea a strigat. Furia fierbând înăuntrul ei, când l-a văzut așezat în jurul focului de tabără, cu o femeie întâmplătoare în poala lui.
„Pretty girl!", rânjește la ea. "Cărui fapt datorez această plăcere? Te-ai întors deja, pentru mai mult?"
„Nici pe departe!" Își bate joc, în timp ce o scanează pe femeia din brațele lui. „Trebuie să vorbim!"
Fără să-i acordăm timp să protesteze, s-a îndepărtat.
„Sunt surprins că poți merge!"
„Dacă aș avea probleme cu mersul, ar fi doar din cauza la ce mi-ai facut cu acele labe murdare!", spune ea, arătând spre rănile ei, insultându-i în mod clar bărbăția.
"Ai! De ce e această pretty girl, atât de furioasă?" Gâfâie, batjocorind-o în timp ce își pune mâna pe inimă.
"Nu sunt supărată pe tine, Namjoon! Sunt doar rănită. De ce nu m-ai mușcat? Am crezut că ideea de azi-noapte este ca noi să fim în cele din urmă împreună, legați?"
