De mii de ani, toți Lycanii s-au adunat împreună, în perioada Solstițiului de Iarnă, o perioadă de sărbătoare în care tinerii devin adulți.
Un loc sfânt al începuturilor, unde tinerii și cei fără partener își caută cealaltă jumătate.
O conexiune
O...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Au trecut opt luni de când Aubrey nu a mai putut vedea. Corneea ei a fost tăiată, dar s-a vindecat de-a lungul timpului.
Astăzi, Yoongi urma să-i dea jos bandajele. Era neliniștită, dar și emoționată. Abia aștepta să-l vadă cu ochii ei, nu doar în visele ei.
Părinții lui Yoongi fuseseră plecați timp de trei luni, iar Jungkook și Jimin au patrulat periferia domeniului, în cazul în care Namjoon s-ar fi întors pentru Aubrey și pentru copil.
"Ești gata?" Yoongi stătea în fața lui Aubrey, iar mâinile lui îi mângâiau ușor fața.
"Da, vreau să te văd", spuse în timp ce îi simți degetele cum îi mângâia obrazul și trecându-i ulterior prin șuvițele de păr, ca în cele din urmă să tragă ușor de bandaje.
Chiar dacă bandajele au fost îndepărtate, Aubrey își ținea încă ochii închiși, deoarece nu mai era obișnuită cu o lumină atât de puternică. Yoongi, evaluându-i fața, îi putea vedea cicatricea, acum complet vindecată. Cea mai adâncă cicatrice începea de deasupra sprâncenei drepte, continuându-se până peste podul nasului. Era un contrast puternic, în comparație cu celelalte zgârieturi de pe fața ei.
Degetele lui Aubrey se agită în tricoul ei, întrebându-se de ce dura atât de mult. Îi simți mâna cum alunecă pe ceafă, în timp ce el îi săruta ochii la rândul său.
„Deschide ochii" îi șopti Yoongi.
Genele i se deschise, clipind de câteva ori înainte ca toată atenția ei să se concentreze pe dragostea ei, ce o privea așa cum o privise mereu până acum.
"Cum arată?" îl întrebă ea nervoasă. Yoongi își ațintise privirea sper ochii ei de cristal. Simțea o mare ușurare. Ea era ok. Ei erau ok.
"Frumosă" îi spuse în timp ce o săruta profund, făcând-o astfel să înțeleagă că oricât de multe cicatrici ar putea avea, nu l-ar face să o iubească mai puțin.
Îi zâmbi larg, ținându-i burtica de gravidă, acum putând să o vadă cu ochii ei. Câteva firișoare roșii i se răspândiseră pe piele, dar nu-i păsa. Vânătăile și rănile îi dispăruseră iar copilul lor e bine.
Yoongi îi mângâia ușor talia cu degetele. Era un moment intim pentru cei doi, iar de când s-au întins împreună în pat, Aubrey nu-și putea lua privirea de pe fața lui Yoongi, memorându-i fiecare detaliu. I-a fost dor de chipul lui dulce și de zâmbetul său gumos.
În afara casei, Jimin și Jungkook s-au plictisit să fie mereu în căutarea. A trecut aproape un an de când Yoongi i-a trimis să patruleze pe teren fără niciun semn de la Namjoon și slujitorii lui. Ei au început să creadă că în cele din urmă, a fost speriat și a plecat o dată pentru totdeauna.
