Puși din nou față în față cu o decizie care le poate schimba viața radical, protagoniștii noștri se găsesc obligați să aleagă în ciuda riscului la care își supun viitorul.
Ghinionul se ține scai de amândoi. Norii cenușii nu dispar de pe cerul lor...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Din momentul în care am auzit ușa de jos deschizându-se, am știut că trebuie să fac ceva să îmi astâmpăr entuziasmul, pentru a nu mi-o lua gura pe dinainte, fără voia mea. Nu vreau să fiu dusă de val și să stric surpriza pe care o va avea Efe. Mi-a spus de câteva ori că și-ar dori fată, dar nu s-ar plânge nici dacă ar avea băiat. Din perspectiva mea, amândoi, atât ea, cât și Tony, sunt genul de oameni care par făcuți pentru a fii părinții unui băiat. Știu, sună ciudat, dar în capul meu are sens. Pur și simplu îi văd pe amândoi având și crescând un băiețel, descurcându-se perfect cu acesta. Pe de altă parte, nu am idee ce aș face eu, dacă aș fi în situația lor. Nu mă vizualizez înțelegându-mă prea bine cu o copie în miniatură a lui Dante. Chiar deloc. Nu vreau să-mi imaginez năzbâtiile pe care le-ar face.
Dante... Cum Tony e perfect în rolul unui tată de băiat, așa este el în postura opusă. Categoric, fără niciun dubiu. Sunt ferm convinsă că este mult mai potrivit pentru o fetiță, decât pentru un băiețel. Și simplul fapt că a zis-o cu gura lui de o mulțime de ori întărește afirmația de mai devreme. Știu că din exterior pare... rece, dur însă nu este așa. E diferit. Cu mine, cu apropiații lui. Îi pasă. De aici se naște și posesivitatea asta asupra oamenilor din viața lui. Vrea ca toate să meargă după cum poftește el, pentru că are impresia că așa poate proteja cât mai multe persoane. De multe ori are dreptate, ce-i drept, dar și când o dă în bară...
În privința copilului lui, o să facă tot ce poate să ia cele mai bune decizii, nu mă îndoiesc de asta. Un băiat va avea parte de latura sa dură, pentru că, deși nu o zice, sunt conștientă că acesta va prelua „afacerea" lui. Asta este una dintre regulile nescrise ale lumii din care provine Dante. Va fi nevoit, fie că îi place sau fie că nu, să seteze anumite limite, bariere, care să-i întărească caracterul, căci slăbiciunile nu-ți sunt permise. Îl va iubi? Din toată inima. Sper. Dar nu i-o va arăta suficient de des. Ceva din interiorul meu îmi spune că ăsta este motivul din pricina căruia își dorește atât de mult o fată.
Aceasta nu ar fi fortață să ia parte, nici măcar un pic, din întreg tărăboiul ăsta. Ar putea sta deoparte, departe de tot ce înseamnă domnul Storm, Santos și celelalte lucruri. L-ar cunoaște decât pe Dante. Pe Dante pe care îl cunosc și eu. I-ar putea arăta toate părțile lui frumoase, viu colorate, pline de viață. Ar primii dragostea sa fără margini și ar crește într-un mediu armonios, ferit de griji. Nu pot să spun că nu-mi doresc același lucru. Pentru mine nu contează dacă e fată sau băiat, va fi – este deja cea mai importantă ființă din viața mea. E singurul gând pe care îl am dimineața, și ultimul înainte de culcare. Bineînțeles că vreau doar ce este mai bun pentru el – ea.
Vocea lui Efe călătorește până aici, semn că este aproape. Îmi e așa teamă că nu o să pot să tac. Cred că dacă spun ceva ce nu trebuie, îmi dau una. Așa cum a spus Dante, momentul aflării sexului bebelușului lor trebuie să fie doar între ei doi, dar vreau – am nevoie să îi văd reacția. Trebuie să surprind stările care o cuprind în acea secundă. Sunt curioasă, deoarece mă întreb dacă voi reacționa la fel când va veni vremea să mergem la medic. Eram emotivă și înainte de sarcină, însă odată cu venirea acesteia, emoțiile s-au accentuat considerabil. Dante nu este de acord cu mine, spunând că „considerabil" nu este un termen potrivit, ci că, mai degrabă „îngrijorător" ar descrie mai bine situația.
