Puși din nou față în față cu o decizie care le poate schimba viața radical, protagoniștii noștri se găsesc obligați să aleagă în ciuda riscului la care își supun viitorul.
Ghinionul se ține scai de amândoi. Norii cenușii nu dispar de pe cerul lor...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Camera se învârte cu mine, deși sunt întins în pat. Pătură mă acoperă doar până la bazin, dar îmi este cald. Aș vrea să mă dezvelesc, însă sunt dezbrăcat, și nu ar fi frumos din partea mea să stau așa în fața fetei care se tot plimbă prin cameră. Mă ia amețeala urmărind-o, însă nu pot să mă opresc. E cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o în toată viața mea. Are părul lung, negru. Ochi mari – culoarea nu o știu, pentru că e întuneric în cameră și nu stă locului o secundă să pot vedea cum trebuie. Mai jos nu vreau să mă uit; are burtică, ceea ce înseamnă că este însărcinată. Probabil iubitul ei s-ar supăra să afle că o privește alt bărbat.
— Încă nu ai adormit? întreabă și se apleacă, ridicând o pereche de pantaloni. Mâine, când îți vei reveni, o să avem o discuție despre aruncatul hainelor pe unde apuci.
Vorbește cu mine? Aș vrea să răspund, ca să nu creadă că nu-mi doresc să vorbesc înapoi. Pentru că vreau. Mult. Totuși, îmi e rușine. E mult prea frumoasă. Și cu siguranță nu este singură. Burtica dovedește lucrul ăsta. Mișc cu greu mâinile până mă pot sprijini în palme. Când dau să mă ridic, greața urcă și ea din stomac până în gâtlej. O durere infernală de cap o acompaniază, dându-mi lovitura fatală. Mormăi ceva ce nu înțeleg nici măcar eu și mă las înapoi pe pernă. Inhalez aer și pe nas și pe gură, calmând senzația de vomă care se intensifică. Când se tot perinda pe lângă mine, fata lăsa în urma ei un miros floral foarte plăcut. Așternuturile au aceeași esență. Ăsta ori este patul ei – și habar nu am ce caut aici dezbrăcat, ori este patul meu și tocmai ce a fost ea în el. Iar eu sunt fără haine în ambele situații. Nu e de bine.
— Noi sper că n-am..., mă opresc, pentru că durerea de cap a crescut un nivel. Văd că ești însărcinată..., încerc din nou, dar închid gura când observ că mă străduiesc să vorbesc coerent. Îmi pare rău dacă ți-am creat probleme, reușesc să bolborosesc.
— Poftim? se apropie de pat, punând ambele mâini în șolduri. Știam că te-ai îmbătat, dar nu în halul ăsta. Știi cine sunt?
— Da. Nu, mă corectez rapid. Ești frumoasă.
— Mulțumesc, surâde. Hai să ne aducem aminte, se așază pe marginea patului, trecând mâna prin părul meu – vreau să continue, se simte bine. Mă cheamă Maira.
— Te iubesc, o întrerup fără să gândesc prea mult – nici măcar nu pot să gândesc.
De data asta râde. Îmi place că s-a pus lângă mine, dar nu îmi place că sunt gol sub pătură și chestia dintre picioare se trezește. Îmi mai place și numele ei. E deosebit. Nu l-am mai auzit până acum. Sper să mă privească doar în ochi... nu vreau să remarce umflătura de sub pătură. O să creadă că sunt măgar. Mi-ar plăcea să controlez reacțiile corpului meu la apropierea Mairei, păcat că este imposibil. Ridic genunchii, ascunzând câtuși de puțin problema.
