Puși din nou față în față cu o decizie care le poate schimba viața radical, protagoniștii noștri se găsesc obligați să aleagă în ciuda riscului la care își supun viitorul.
Ghinionul se ține scai de amândoi. Norii cenușii nu dispar de pe cerul lor...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mâna lui Dante atingând-o pe a lui Carlos e o imagine prevestitoare de ceva rău. Cu siguranță. Cred că vine apocalipsa. Meteoriții. Un tsunami imens. Sfârșitul lumii. După expresia lipită de chipul lui Tony, bănuiesc că are aceeași impresie. De ce se ating, dacă nu-și împart pumni? Îmi oblig picioarele să se miște din loc; realizez că am rămas blocată pe hol. Ochii ăia negri, nesuferiți, dar pe care îi iubesc din toată inima îmi urmăresc fiecare mișcare, până ajung la un metru distanță de ei. Și nici atunci nu mă slăbesc. Ridic o sprânceană, extrem de curioasă ce s-a întâmplat. Ce planete s-au aliniat, încât să îl forțeze pe acest bărbat căpos să bată palma cu cea mai josnică persoană, în viziunea lui.
— Dulceață? întreabă, de parcă nu are idee de ce mă uit la el.
Întinde mâinile, mă prinde de exteriorul coapselor și mă trage între picioarele lui. Buzele-i ajung pe pântecul meu; le simt mișcându-se, dar nu aud un cuvânt din ceea ce spune. Face iar chestia asta, care știe foarte bine că mă topește de-a dreptul. Nu pot să fiu suspicioasă când se comportă astfel. Încă mă întreb ce s-a putut petrece încât să fiu martoră la ultimul lucru pe care mă așteptam vreodată să îl văd. Dar nu mă lasă sufletul să îi țin morală când mă strânge atât de tare, parcă încercând să fie cât mai aproape de fiica sa. Îi trec degetele prin păr, la rădăcină, mângâind scalpul. Scoate un murmur gutural, gros; l-am simțit mai mult decât să îl aud. Zâmbesc.
— Știi că te iubesc, da? ridică capul. Aș face orice pentru tine. Dovada: am căzut la pace cu Rodriguez.
— Știu, îi prind ambii obraji, aplecându-mă. Și eu te iubesc, îl sărut cast, ușor. Într-o zi, șoptesc peste buzele acestea pe care le-aș ține lipite de mine în fiecare secundă, vei înțelege că ura nu este o soluție. Nu ești slab dacă ierți, iubirea mea. Ba din contră.
— Încerci cumva să îndulcești situația? mută una dintre palme pe ceafă, ținându-mi gura la un milimetru distanță de a sa. Nu știu dacă-ți iese, dar cred că s-ar putea. Mai zi-mi odată „iubirea mea" și-ți dau verdictul.
Surâd.
— Iubirea mea, repet, un sentiment copleșitor punând stăpânire pe mine, remarcând sclipirea aceea tipică irisurilor sale. Prima și ultima, Dante.
Zâmbește o secundă – un zâmbet pe care mi-l oferă doar când tremur în jurul lui și mă sărută. Cu forță, grăbit. Pentru un moment uit de Carlos, care se află în spatele nostru. Tony, Axel și Ynna se aud pe fundal, însă nu mă pot concentra asupra lor. Doamne... dacă ar știi până unde aș merge pentru el, ce aș fi capabilă să fac. De mi-ar putea citi gândurile, nu s-ar mai îndoi niciodată de ceea ce simt. Nu sunt sigură în multe privințe ale vieții. Sunt sceptică în numeroase aspecte, dar niciodată în ceea ce-l privește. Reprezintă și a reprezentat întotdeauna o certitudine, oricât de fragilă ar fi fost. Fiindcă aș rămâne. Indiferent. Am plecat odată, am văzut pe pielea mea cât de greu este să nu fie lângă mine. Nu se va mai repeta, chiar dacă mă dă afară în șuturi. Foarte puțin probabil, totuși.
