Puși din nou față în față cu o decizie care le poate schimba viața radical, protagoniștii noștri se găsesc obligați să aleagă în ciuda riscului la care își supun viitorul.
Ghinionul se ține scai de amândoi. Norii cenușii nu dispar de pe cerul lor...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ceva pare în neregulă. Și nu mă refer doar la încordarea vizibilă, prezentă la Dante. Julian e la fel de încordat, dacă nu chiar mai rău. Văd cum îi zvâcnesc mușchii în obraji. Încleștează și descleștează maxilarul periodic, trosnindu-și în același timp degetele, pe rând. Aisha are mâinile împreunate în poală, privind obsesiv podeaua. La un moment dat, am făcut și eu același lucru, crezând că observ orice a descoperit atât de interesant pe jos. Bineînțeles, nu se află nimic. La fel, bineînțeles, nu pricep ce au de împărțit cei trei. Mă îndoiesc că s-au certat azi, deși nu este imposibil. Îi cunosc pe toți, știu ce le poate pielea. Întrebarea importantă este: din ce cauză s-ar fi putut certa?
Julian poartă aceleași haine ca ieri, deci probabil nu și-a petrecut noaptea acasă. Nu vreau să știu pe unde a hoinărit. Unele lucruri sunt mai bune neștiute. O mică durere apare în josul burticii și ăsta e semnul meu: Kayla are de gând să se întindă puțin. Mă sprijin de blatul bucătăriei, pun mâna în zona dureroasă și nu trebuie să aștept mai mult de o secundă să simt prima mișcare. Am observat că loviturile parcă devin din ce în ce mai puternice, și nu pot să fiu mai bucuroasă de atât. După simțurile mele, bănuiesc că își folosește picioruțele. Nu cred că are atâta forță în mânuțe, momentan. Când lovește din nou, îi fac semn lui Dante să vină, pentru a simți și el.
Acesta se ridică de pe scaunul din capul mesei – cum era de așteptat – și face pași mari spre mine. Știe deja de ce l-am chemat, căci întinde mâna. I-o poziționez acolo unde au fost celelalte două mișcări. Ca și cum ar știi că tatăl ei este lângă ea, lovește de trei ori consecutiv. Dante începe să râdă și se lasă pe vine. Pune palmele pe lateralele pântecului, lipește fruntea direct de burtică și murmură ceva ce nu reușesc să înțeleg. Nici nu întreb, deoarece consider că orice i-a spus fiicei lui, din moment ce a șoptit, trebuia auzit doar de aceasta. Instinctiv, ridic ochii spre Julian și Aisha. Îi surprind împărțind o privire extrem de ciudată. Să se fi certat ei, e imposibil. Aisha se afla deja în bucătărie când a sosit Julian. O tensiune între ei nu are cum să existe, pentru că nu au schimbat cuvinte astăzi sau aseară, din câte știu.
— Ce vă deranjează? îi întreb, continuând să țin ochii ațintiți asupra lor. Îmi dați senzația că mai aveți puțin și vă dați foc unul altuia.
— Stai liniștită, s-a consumat focul dintre ei, spune Dante, ridicându-se înapoi în picioare. De ce nu povestiți cum s-a aprins flacăra între voi? Cred că Maira e curioasă să afle.
— Poftim?
Mă uit o secundă la el, încercând să pricep la ce s-a referit. Nu sunt idioată, conștientizez că se întâmplă ceva. Sunt încordați de când au venit. În cazul lui Dante, am pus asta pe baza mahmurelii. În cazul lor, nu cunosc o bază pe care să pun comportamentul bizar. Să aibă ceva unul cu altul mi se pare penibil, nu se cunosc. S-au văzut de trei, patru ori în toată viața lor, iar Julian nu este tipul de persoană să judece fără să știe. Aisha e Aisha. Nu are toate țiglele pe casă, dar și-așa, nu este un motiv întemeiat să fie la cuțite cu cel din urmă. Mă enervează că nici măcar nu s-au atins de mâncare. Am încercat să fiu cât de ospitalieră am putut. Dante a mâncat forțat mai mult sau mai puțin. Julian nu mănâncă de obicei. Aisha în schimb, dacă nu mănâncă, se transformă în balaur. Vorbesc din experiențe personale.
