Puși din nou față în față cu o decizie care le poate schimba viața radical, protagoniștii noștri se găsesc obligați să aleagă în ciuda riscului la care își supun viitorul.
Ghinionul se ține scai de amândoi. Norii cenușii nu dispar de pe cerul lor...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ambarcațiunea tremură sub picioarele mele, când în sfârșit este oprită, undeva la o sută, două sute de metri de podul Brooklyn. Luminile provenite de pe acesta licăresc până jos, făcând totul în jur să sclipească. În apa râului de Est se oglindesc stelele și luna, dând impresia că, dedesubtul nostru, se află un al doilea cer. Privesc cu ochii mari și nodul în gât tot ceea ce mă înconjoară. Podul deasupra mea, în stânga și în dreapta, apa liniștită. În fața mea, Dante dă pe gât al șaselea pahar de whisky. Mai devreme, a băut doisprezece shoturi de votcă, cu Tony. Le-am numărat pe toate. Victor, mama și Juan sunt în colțul opus mie, pe partea stângă. Discută de mai bine de jumătate de oră, părând super prinși în conversația pe care o poartă.
Lilly și Jade îi urmăresc pe Kenzo și fratele meu cum se joacă, pe podeaua ambarcațiunii, cu două mașinuțe de pompieri. Cei mici dau semne de oboseală, căscând și frecându-și ochișorii la fiecare cinci minute. Efe este lângă Tony, dându-i indicații pe care acesta le comunică persoanei de la celălalt capăt al telefonului. Faith, Axel, Ynna și Aisha sunt lângă mine, sprijiniți de balustrada amplasată pe marginea iahtului. Da, Dante a închiriat un iaht pentru gender reveal – probabil a vrut să-mi demonstreze că deține toți banii pomeniți acum vreo săptămână. Scar, Leyla, Sophia, Travis și Jocelyn râd, apropiindu-se de locul în care mă aflu. Karim, Zhavia și Luke fac concurs, mâncând cât mai multe dulciuri din candy bar.
Julian iese din cabina destinată controlului iahtului, ținând o sticlă de Jack Daniel's în mână. Cine ar fi crezut că știe cum să navigheze chestia asta? Mă îndoiesc că va mai fi în stare de ceva, căci duce sticla la gură și bea un sfert din ea, dintr-o înghițitură. Aisha se mișcă lângă mine, întorcându-se cu spatele. Mă bucur că este aici. Totul datorită lui Dante, bineînțeles. Când am aflat că astăzi are loc „petrecerea", am căutat disperată un zbor pentru indianca mea, însă toate erau pline. Prea puțin știam că era deja în drum spre noi. Nu pot învinui pe nimeni că nu mi-au spus mai devreme despre faptul că azi are loc gender revealul. M-aș fi panicat extrem de tare. Le sunt recunoscătoare că au așteptat până în ultimul moment, înainte să mă anunțe.
Sunt emoționată și am lacrimi în colțul ochilor. Îmi vine să plâng de cum am pășit în monstruozitatea asta. Inima îmi bate când încet, aproape să se oprească, când cu o viteză care mă amețește. Încă nu îmi vine să cred că am ajuns aici, în punctul ăsta. Mă despart încă zece minute de a afla dacă voi avea o fetiță sau un băiețel. Doar zece minute... E ireal dar, în același timp, mai real decât e orice altceva din viața mea, în momentul actual. E copilul meu... Jumătate din bărbatul pe care îl iubesc crește în pântecul meu. Se dezvoltă și ne bucură atât de mult pe amândoi, de fiecare dată când decide să-și facă simțită prezență, dând din mânuțe sau piciorușe.
Înghit în sec, ridicând privirea spre pod. Întreaga lui însemnătate e pe cale să fie schimbată. Pe el, doi oameni pe care îi iubesc și cărora le simt lipsa în fiecare nenorocită de zi, și-au pierdut viața. Pentru mine, locul ăsta e macabru, sumbru și fiecare sinonim existent. Mă doare atât de tare să fiu aici, dar încerc să nu plâng. Dacă Markus și Kaden sunt alături de mine și Dante în clipa asta, îmi doresc să nu se supere pe noi fiindcă urmează să trăim un moment important, în locul unde și-au dat ultima suflare. De aș putea, i-aș ruga să mă ierte că vreau să nu mă mai doară amintirea podului ăsta. Îmi doresc să nu uite cât de mult i-a iubit Dante și cât își dă silința să găsească vinovatul pentru tot ce s-a întâmplat. Nu i-am uitat. Îi purtăm cu noi în fiecare secundă.
