Iubire și ură

Prolog

"Ura pune stăpânire pe iubire, dar iubirea acoperă ura în totalitate atunci când situațiile devin neașteptate."

Samantha se afla pe holurile liceului, locul unde toți ştiau ce îi poate capul şi în câte probleme se poate băga. Și, ca de fiecare dată-de când împlinise vârsta de cinci ani-Jason și trupa lui o atacă cu vorbe, adresându-i replici menite să stârnească râsul celor din jur în favoarea lui. Dar nici ea nu se lasă mai prejos, ştiind să se apere pe măsură . Vărul său, fiind în trupa lui Jason-trupă de care nu se poate scăpa aceasta-îi destăinuie aproape toate planurile pe care urmează ca aceștia să le pună în aplicare.
Samantha Ross şi Jason Doug. Aceste două persoane nu s-au suportat încă de pe vremea când erau copii. Motivul pentru care se certaseră atât de tare în copilărie era legat de două scrisori. Două scrisori care nu au mai primit răspuns. Însă asta nu i-a împiedicat să se certe de câte ori aveau ocazia, ba mai mult, să devină ceea ce sunt acum. O motociclistă şi un pilot de curse. Viteza e ceea ce îi caracterizează pe amândoi, deşi e experimentată în moduri diferite. Pasiunile acestora, însă, rămân pe vecie.
- Samantha, iar ai uitat să te piepteni azi-dimineață? O întrebă Jason, toată trupa râzând în jurul lor.
- Ai uitat că aseară am fost la tine și am făcut ceva mai... intim, băiete? Răspunse aceasta cu o urmă de amuzament în glas, toți amuzându-se pe seama conversației lor, în afară de Nate, vărul acesteia, uitându-se cu o privire nu prea plăcută.
Dintr-o mișcare proastă, cheile de la Ferrari-ul negru al lui Jason pică din buzunarul gecii de blugi cu care este îmbrăcat, Samantha reușind să le prindă într-o fracțiune de secundă, făcând o expresie facială de câștigătoare în fața acestuia.
- Dă-mi cheile, Sam, sau asta va fi cea mai urâtă zi din câte ai trăit! se răstește la ea, iritat la maxim.
- Hah, nu ști tu câte zile din viață le-am avut urâte din cauza ta, așa că stai liniștit, nu ar fi prima dată.
- Am spus să îmi dai nenorocitele alea de chei odată sau îți voi face ziua asta un mic iad.
- Dragule, am fost acolo deja tot din cauza ta. Și mai vedem noi cine are o zi urâtă!
Se strâmbă la el pentru a-i face în ciudă și îi aruncă Vanessei cheile, aceasta fiind verișoara lui, cea care nu îl suportă dar în schimb se înțelege bine cu Samantha.
- Ce, Jason? ! Iar te fentează o fată? Când o să înveți să te comporți ca un bărbat adevărat? se rățoiește aceasta la el.
Sunt un bărbat adevărat! Acum, nu o mai ajuta și dămi nenorocitele alea de chei odată. Sau o să vă fac amândurora ziua asta un mic iad din care o să ieșiți cu greu.
- O, da? Și ce o să se întâmple? Crezi că îmi va fi frică de fazele tale? Deja te cunosc, mai bine decât oricine de aici. Nu mai încerca să impresionezi fetele din jur, ști că nu prea îți iasă, doar dacă e vreuna prea proastă. Atunci Vanessa începe a alerga către mașina lui Jason cu Samantha pe urmele sale. În timp ce Jason se grăbește să le ajungă din urmă, Samantha, pricepânduse și la mașini pe lângă motociclete, îi ia o bujie, ascunzând-o în rucsacul său.

Ora 07:20 PM

Jason nu reușise nici până acum să pornească mașina, fiind tot în fața liceului. Știuse că îi lipsește o bujie, și putea fi sigur că ori Samantha ori Vanessa o luaseră la cearta lor.
Auzise un motor, dar nu băgă în seamă, deoarece nu știuse cine poate veni către el la ora asta târzie. Samantha, îmbrăcată de petrecere, îi venise în cale, cu o urmă de rânjet pe chip.
- Te iau la o tură, păpușel? Zise carismatic, abținânduse să nu râdă deoarece știa ce s-a întâmplat.
- Lasă-mă și tu în pace, din cauza ta nu îmi mai pornește mașina, știu că ai bujia! continuă el, sprijindindu-se de mașină și admirându-i picioarele goale în urma rochiei scurte pe care o poartă.
- Nu te mai holba la mine și lasă-mă să văd dacă merge! Da, aveai dreptate, bujia e la mine, am vrut să îți dau o lecție, lasă-mă să o pun înapoi.
Nemaiobiectând Jason, deși nervos pe aceasta, Samantha se duse lângă maşină şi îi puse înapoi bujia.
- De unde ști cum să repari o mașină? O întrebă el, neștiind foarte multe lucruri despre ea în urma urei ce se instalase între ei.
- Dragule, când tata și mama au mașini de lux, e imposibil să nu știu, zise râzând.
- Dă-mi cheile să văd dacă merge acum, îl îndemnă încet.
- De ce aş avea încredere în tine? Nu mi-ai stricat deja toată ziua? Pot și eu să o pornesc, doar îmi cunosc mașina.
- Dar de câte ori i-ai scos și pus bujia înapoi ca să ști daca va porni?
Îşi subțiă ochii atât de mult încât Samantha susținea un zâmbet în colțul gurii, revenind la poziția sa serioasă.
- Dacă nu vrei să stai aici toată noaptea, doar fă-o! Se uită serios la el, până la urmă acesta cedând și dându-i cheile în mâna sa deja întinsă înaintea lui.
A pornit mașina, Jason uitându-se , neștiind ce e mai neobișnuit. Faptul că l-a ajutat deşi se urăsc sau faptul că a pornit știut să pună bujia înapoi și mașina să pornească fără probleme.
A plecat fără însă a-i mulțumi sau să o salute măcar, făcându-se nevăzut în întunericul nopții de care aveau parte.
Samantha își continuase drumul pe care îl avea de făcut și ajunsese într-un final la petrecere, încă râzând de situația în care l-a pus pe Jason cu bujia pe care o luase şi pe care o puse înapoi, fără urmă de mulțumire.