Iubire și ură

Capitolul 18

JASON

Am ajuns și în ultima zi din anul acesta. Pot spune că am fost fericit, trist. Am avut momente de tristețe, de fericire, de prietenie. Și accidente câteva. Dar nimic nu a fost mai bun decât sentimentul când ști că ești iubit și cineva te iubește.
Am fost și prost, știu. Mi-am înșelat iubita. Nu sunt mândru de mine. Toți patru ani de școală și încă patru de liceu am urât-o. Abia cu două luni înainte să termin liceul am început să țin la ea.
Tot ce pot spune e că m-a schimbat. Fata asta ma schimbat radical. Pentru asta îi sunt recunoscător și nu pot să îi mai greșesc vreodată.
După ce am auzit, la Crăciun, vestea că și ea m-a înșelat ieșindu-i pe gură, am simțit că nu mai am aer. Că mă sufocă cineva. Dar după am înțeles-o.
I-am înțeles toate nopțile nedormite și toate zilele în care plângea pentru prostia mea. I-am înțeles indiferența pe care o arăta atunci când eram de față. Iam înțeles tot. Pot spune doar că îmi pare rău pentru ce am făcut și nu voi mai face niciodată. O iubesc. Chiar o iubesc.
Noaptea de revelion. Trecerea dintr-un an întraltul. Am decis ca acest eveniment să îl facem în centrul New York-ului, ținând cont că Samantha și Vanessa sau mutat la părinții Samanthei. Mai mult decât atât, domnul Ross a cumpărat încă un apartament, mai aproape de campus, în care se vor muta definitiv fetele. Pentru a fi mai aproape de liceu, urmând să urmeze colegiul. Așteptând ca ceasul să indice miezul nopții, ne mai plimbăm toți patru prin parc, făcând poze și amintindu-ne de clipele frumoase.
- Oh, oh, uite! Veniți aici! Ne spune Vanessa, alergând sub un copac, arătând cu degetul în sus spre el.
- Ce s-a întâmplat? Spune Samantha, apropiindu-se mai tare de mine din cauza frigului.
- Vedeți acolo? Vâsc! Cine se sărută sub vâsc în noaptea anului nou o să aibă o relație lungă. Deci, cine se urcă să rupă două bucăți? Întreabă Vann și se uită când la Nate, când la mine.
- Mă urc eu. Nu e atât de sus, spun și îmi poziționeze picioarele pe copac, încercând să nu cad.
Cu o mână mă țin bine de scoarța copacului și cu alta rup puțin din vâsc, coborând și dându-le fetelor să îl țină.
- La miezul nopții, îl ținem deasupra capului și ne sărutăm! Îmi explică iubita mea, observând că nu am înțeles.
Bine, am înțeles. Acum, haide să ne mai plimbăm, spun și străbatem fiecare alee a parcului și facem o grămadă de poze.
- Trebuie să venim aici mai des, spune Sam, încălecându-mă la propriu.
- Acum, că ești aici, te voi duce unde vei vrea, iubito! Îi spun și mă sărută pe gât.
- Vreau pe lună. Mă duci? Mă întreabă și zâmbesc ușor, întorcându-mi capul spre ea.
- Vizităm și fiecare stea, iubito! Orice pentru tine.
Spun și încep să sar cu ea pe alee, printre flori.
Alarma pe care o pusesem să sune cu jumătate de oră înainte de miezul nopții își făcea simțită prezența prin melodia sa specifică. O melodie enervantă pe care trebuie să o schimb. Ne luăm de mână și pornim înapoi spre centru.
De la o distanță de aproximativ zece metri și un timp cu zece minute înainte de miezul nopții, putem vedea o grămadă de oameni în centru așteptând artificiile care vor porni pe cer în câteva minute.
Samantha scoate vâscul din buzunar și îl ține în mână. Noroc că are mănuși, că altfel i-ar fi înghețat mâinile de cât de frig e afară.
- E timpul! Spun și imediat încep să apară artificii pe cer.
- La mulți ani, 2016! Începem să strigăm toți cei prezenți acolo, alții ca și noi, sărutându-se sub vâsc, alții sărutându-se pur și simplu.
- La mulți ani, iubitule! Îmi spune Samantha și ridică vâscul cât poate de sus, dar nu destul de sus.
Îl iau de la ea din mână și îl țin eu, fiind destul e sus pentru amândoi. Las vâscul jos, ținând-o de mână și sărutând-o cinci minute încontinuu, dându-i drumul când rămânem amândoi fără aer.
- Mâine poate că scapi că e anul nou, dar poimâine nu vei mai scăpa. Nu știu cum faci, dar vii să ne ajuți la despachetat. Avem nevoie de ajutoare, îmi spune Sam, rupând sărutul.
- Bine, șefa. Acum, vrei să mergem undeva? O întreb pe iubita mea și o țin strâns de mână, de parcă mi-ar putea lua-o cineva.
- Am chef de pizza, nu știu de ce.
- Vrei să mergem la pizzeria acea de lângă parcul unde am fost? Nu e atât de departe, îi spun și dă afirmativ din cap.
- Da, e o idee bună. Hai să îi chemăm și pe ceilalți doi porumbei, să nu zică ceva după, îmi spune Sam și mergem lângă cei doi, care încă nu au terminat cu sărutul.
- Noi ne-am hotărât să mergem la pizzerie. Veniți cu noi? Întreabă Sam, scoțându-i din reverie pe cei doi.
Da, sună bine. Ce mai așteptăm? Sunt mort de foame, spune Nate și o ia pe Vanessa de mână, urmându-ne spre pizzeria aleasă.

*

De ținut minte: pizzeria Deltis, pizzeria cu cea mai bună pizza din lume. Am comandat un vin roșu de cea mai bună calitate și ne-am servit toți cu câte un pahar pe jumătate plin.
- Jason, frate, sper că anul ăsta nu ai de gând să o mai faci pe vară-mea să plângă. De data asta o să te alegi cu mai mult decât un pumn, spune Nate către mine, eu trăgând-o pe Samantha mai aproape.
- Nu, frate. Anul ăsta va fi diferit. Am planuri mari. Nici nu îți imaginezi, spun către Nate și acesta se arată uimit.
- Bine, bine, nu vreau să intri în detalii, poate altădată. Vanessa, iubito, ți-e somn? Spune Nate către vară-mea care pare un pic amețită.
- Nu mi-e somn, Nate. Cred că am băut prea mult, spune și încep să râd.
- Nu ai băut nici măcar un sfert din paharul ăla, Van. Cred că de la atâta zbenguială prin parc ți-a venit și ție somnul.
- Cred și eu. Noi cred că plecam, spune Vanessa și se ridică încet de pe scaun, începând să se îmbrace.
- Plecăm și noi atunci. Venim la doamna și domnul Ross, duceți-vă voi, vă ajungem din urmă.
De data asta, am venit pe jos până în centru.
Aveam nevoie de genul ăsta de plimbări. Să mai simt aerul curat din când în când. Cei doi au plecat în față, eu lăsând nota de plată plus puțin bacșiș chelnerului și plecând și noi.
- Tu chiar vorbeai serios când ai spus că ai planuri mari anul ăsta? Îmi spune Samantha, ținându-și o mână în buzunaru meu și cealaltă în al său.
- Chiar foarte mari. Bineînțeles, cu acordul tău! Spun către ea și deja știu la ce se gândește. Știu la ce te gândești, și poți fi sigură că la asta mă gândesc și eu! Continui eu și o văd cu aceeași expresie uimită pe față.
- Doar nu ai de gând să mă ceri în căsătorie anul ăsta? ! Spune și se oprește în loc, uitându-se din ce în ce mai mirată la mine. Tata ar turba cred! Continuă ea și devine din ce în ce mai agitată.
- Dacă de asta turbează, dă-ți seama cum o să facă atunci când va afla că ai rămas însărcinată! Spun și parcă pun paie pe foc, deoarece iubita mea își pune mâinile la gură în semn de uimire.
- Nu am de gând să rămân însărcinată în timpul facultății! Îmi spune și se uită încruntată la mine.
Nu se știe niciodată, iubito! Îi spun și o sărut, lăsându-se pradă atingerilor mele electrizante.