Iubire și ură

Capitolul 6

SAMANTHA

După o lună mă trezesc ca de obicei din cauza soneriei enervante de la alarmă care îmi strică întotdeauna somnul și îl caut pe Jason, dar se pare că nu e în cameră. Ies din cameră și un miros plăcut de cafea îmi încântă nările. Cobor jos, crezând că Jason e acolo dar se pare că nu e.
"Oh, uite o notă, cred că e de la el".
Sam, eu am plecat până la mama, mi-a spus că a cumpărat ceva necesar cu ocazia balului meu de absolvire. Bineînțeles, mai este o săptămână, dar ea întotdeauna se pregătește dinainte. Voi aduce cu mine și ceva pentru tine. Ne vedem peste două zile, rămân aici o zi. Sper să nu te superi. Te iubesc.
P. S. Să îmi trimiți mesaje zilnic, altfel mă plictisesc.
Jason, amuzantule. Ai scăpat două zile de școală, ce îți pasă. Eu trebuie încă să merg.
Îmi beau cafeaua și mănânc omleta, ambele pregătite de Jason și urc repede sus pentru a-mi face un duș și a mă îmbracă. Mai am o oră până a începe școala.
Mă bag sub duș și mă tot gândesc la relația mea cu Jason. De la o ură puternică, la iubire. Nu e ceva ce vezi în fiecare zi.
Îmi iau pe mine niște blugi strâmți și un maieu mov până la buric, încalț niște sandale și ies pe ușă, nu înainte de a-mi lua hanoracul, portofelul și cheile la mine.
Da, profesoara de chimie nu suportă ca la orele ei să venim îmbrăcate cu maieu sau orice deasupra buricului. Cea mai ciudată dintre profesoare.
Urc pe motocicletă și pornesc către școală. Vântul adie puternic în dimineața asta. Acum mă bucur că mi-am luat hanoracul, altfel aș fi murit de frig.
Ajung la școală cu fix cinci minute înainte de începerea orelor și practic alerg până în clasă. Intru și răsuflu ușurată pentru că profesoara de chimie nu și-a făcut încă apariția. Mă așez pe locul meu și o aud pe Vanessa șoptindu-mi "De ce ai întârziat" și îi spun "Nu am întârziat, observi că încă nu a intrat profa, nu? " apoi râdem amândouă.
În momentul acela primesc un mesaj. Îl deschid și observ că e de la Jason.
Ce face Barbie a mea în mărime naturală?
Observând că profa de chimie nu se afișează încă în clasă, îndrăznesc să îi scriu și eu lui.
Face bine, la ora de chimie, așteptând-o pe profesoară. Tu ce faci, nesuferitule? Te distrezi?
Pun telefonul sub bancă la vederea profesoarei și zâmbesc pentru că nu a putut să mă observe tastând.
- Mă scuzați de întârziere copii, dar am fost prinsă cu ceva la clasa de alături. Deci, azi am zis că facem niște experimente, nu? Ce mai așteptăm, să îi dăm drumul.

*
Toată ora de chimie a constat în punerea unor substanțe peste altele, unele cu explozii, altele fără. Cred că e timpul să îmi verific telefonul. Hmm, două mesaje.
Gata ora?
Mai spune ceva că mă plictisesc enorm aici, mama nu face nimic decât să mă bată la cap.
Aștept până ajung la dulapul meu pentru a-mi lua cartea și proiectul pentru biologie și atunci îi voi trimite mesaj.
Te iubesc, ora asta ne voi prezenta lucrurile în comun la biologie, urează-mi noroc.
Doar ce închid dulapul și un băiat înalt, bine făcut, îmi apare în față, stând răzâmat de dulapul deschis de alături. L-am mai văzut plimbându-se pe aici, dar nu știam cine e.
- Bună, Sam, ce faci? Mă întreabă, deși eu nu îl cunosc. I-o fi spus Jason ceva de mine? Sau Nate?
- Buna. . Scuze, te cunosc? Îi spun și fac o față întrebătoare.
- Oh, am uitat să mă prezint, eu sunt Kyle. Sunt clasa a doisprezecea, vărul tău e coleg cu mine.
- Aha, înțeleg. Bine, Kyle, ne mai vedem, întârzi la oră, pa.
Aha deci, e coleg cu Jason. Trebuie să aflu cine e.
Noroc, iubire.
Ce drăguț, mi-a urat noroc așa cum i-am spus.
Iubitule, cine e Kyle? S-a băgat în seamă cu mine, pe coridor, zicea că e coleg cu Nate, ceea ce înseamnă că e și cu tine.. Deci?
Mesajul ăsta va veni cu câteva detalii. Acum chiar trebuie să intru la ora de biologie, altfel nu voi putea prezenta proiectul.
- Bună ziua, dragii mei. Fiind ultima oră de biologie din acest an școlar, am decis ca azi să facem dinou ora cu cei de a doisprezecea și să vă prezentați proiectele pe care vi le-am dat ieri să le faceți. Acum, în liniște, ne îndreptăm către clasa lor.
Am intrat în clasa lor și singurul loc liber era lângă Kyle. Ce soartă nasoală. M-am așezat și așteptam să văd ce mai are profa de zis.
- Deci, cum spuneam, fiecare dintre voi ați avut de făcut un proiect cu ce are fiecare în comun cu perechea lui, dar m-am decis ca, fiind prea mulți, să citim doar două lucruri în comun de la fiecare. Deci, începem cu cei din prima bancă și sfârșim cu cei din ultima bancă.
- Pss, cu cine ai făcut proiectul? Îmi șoptește Kyle și îi fac semn să tacă pentru a-i putea răspunde când profa nu e atentă.
- Cu Jason. Tu cu cine l-ai făcut? Îl întreb pentru a nu părea nesimțită.
- Cu Emily, dar observ că lipsește, la fel ca Jason. Norocoșii de noi.
- Mda. Pregătește-te, urmăm noi.
- Domnișoară Ross, cu cine ai avut de făcut proiectul? Mă întreabă profa pe un ton liniștit și nu ezit să îi răspund.
- Cu Jason. Jason Doug.
- El nu e prezent, dar vei citi tu lucrurile pe care le aveți în comun. Deci, te rog.
- Primul ar fi că avem în comun iubirea unul față de celălat și al doilea ar fi că ne plac clătitele cu Nutella.
- Ce drăguț . Mulțumesc, Samantha. Poți lua loc.
A mai durat vreo cinci minute până Kyle și a enumerat cele două lucruri în comun cu Emily, plictisitoare de altfel.
A sunat clopoțelul și cam toți ne înghesuiam pe ușă să ieșim. Am plecat fulger spre dulapul meu și imediat mi-am controlat telefonul.
Kyle e căpitanul echipei de fotbal, fratele Soniei.
Stai departe de el.