Iubire și ură

Capitolul 22

SAMANTHA

Deja a doua lună de colegiu și îl ador. Am colegi super, fără gemene problemă, pentru că au plecat la un colegiu de arte, fiind și Vanessa cu mine în clasă. Am nimerit bine aici. În fiecare dimineață facem sport, constând în exerciții de încălzire, alergare și alte câteva exerciții. M-am împăcat deja cu ideea. Fetele din clasă nu m-au crezut că ''Jason din al doilea an'' e iubitul meu. Nu până nu l-am sărutat de față cu ele, arătându-le că e al meu. Au mai fost fete care s-au băgat în relația noastra, dar atât eu, cât și Jason , le-am expediat, la fel făcând și cu băieții ce se dădeau la mine. Ce pot spune, eu și iubitul meu suntem cel mai invidiat cuplu, ar trebui să ne simțim mândrii.
Acum mă îndrept către sala de sport , înainte de a intra în sală , sărutându-l pe iubitul meu care avea sala aproape de mine. Profesorul a venit în sală și s-a pus pe tribune, dându-ne câteva mingi și spunându-ne că azi avem oră liberă să jucăm ce joc vrem.
Am plecat spre vestiar pentru a-mi lua haine sport, astăzi optând pentru o bustieră gri și o pereche de colanți negri, scoțându-mi formele în evidență . Jason nu ar fi foarte bucuros dacă m-ar vedea, dar noroc că ies înaintea lui și am timp să merg până la vestiar să mă schimb. Mă duc direct în grupa băieților, hotărâtă să joc football. La început s-au holbat toți în decolteul meu, până le-am spus că eu doar vreau să mă joc football, nu ca unul dintre ei să câștige la concursul de privit. Atunci au prins inițiativă și și-au luat privirile arzătoare de pe mine, eu cu Vanessa făcând echipele, fiind singurele fete care jucau football, restul făcând gimnastică.
Ne alegem echipele și ne împărțim. Cine apără poarta, cine e fundaș și tot așa. Se pare că de data asta nu am mai picat în poartă.
Alerg după minge pe teren, pasând-o lui Harry, acesta lui Troy, fiind acum la Harry, care alerga către poartă. Se pare că e unu-zero pentru echipa noastră.

*

Am jucat până când am ajuns la egalitate, Zane dând autogol și astfel pierzând, fiind la egalitate cu echipa adversă.
Acum mă îndrept cu pași repezi spre vestiare înainte de a apărea Jason și numai decât îl văd intrând pe ușa sălii și, observând cum sunt îmbrăcată, își ridică o sprânceană.
- Iar ai confundat marea cu sala de sport? Îmi spune acesta și mă ia după cap, mergând spre vestiare. Hai, schimbă-te, te aștept aici, imi spune, eu ducându-mă direct la vestiare.
Îmi iau hainele pe mine și pun echipamentul în dulapul meu de acolo, ieșind afară .
- Haide să mergem. Vreau să îți arăt ceva, îmi spune și mă ia de mână spre ieșire, îndemnându-mă să urc în mașină.
- Dar unde mergem? Îl întreb și îmi face semn să tac.
- Secret, iubito. Nu îți pot dezvălui secretul. Tot ce sper e să nu te sperii! Îmi spune și deja sunt panicată.
- Dacă îmi arăți ceva urât, diseară dormi în living, îi spun și îmi fixez privirea în față, acesta râzând.
- Sper să nu o fac după ce îți arăt, îmi spune și râde, conducând înainte.
- Mai e mult? Întreb, deja fiind plictisită.
- Mai puțin și ajungem, spune el și trece de semafor, intrând undeva prin centrul orașului.
- Cred și sper din inimă să fii de acord! Îmi spune când oprește mașina, și mă sărută scurt, ieșind să îmi deschidă portiera.

JASON

OK. Astăzi e o zi mare. O zi cu multe chestii de făcut. Una dintre ele fiind cea mai importantă. Am fost la un magazin pentru a cumpăra un inel, am aranjat cu niște oameni un decor și totul e aranjat, doar să ajung acolo.
- Mai e mult? Se plânge iubita mea, pe care o legasem la ochii ca să nu vadă surpriza atunci când vom ajunge.
- Nu, iubito. Mai două curbe și am ajuns, îi spun și iau prima curbă, fiind nerăbdător să ajung.
Iau și cea de a doua curbă și ajung în fața arenei de football, înăuntru fiind desfășurat un meci de football.
- M-ai dus la meci? Mă întreabă atunci când îi dau eșarfa jos de la ochii, și zâmbește șters.
- Da, nu îți place? Să ști că jucătorul tău preferat e înăuntru! Îi spun și face ochii cât cepele la mine.
- Da? Atunci dă-te din calea mea! Îmi spune și mă împinge la o parte, plecând în pas alergător spre intrare.