Iubire și ură

Capitolul 19

SAMANTHA

Și au trecut sărbătorile , trecând odată cu ele și vacanța de iarnă. Toate distracțiile și cadourile de anul ăsta au fost potrivite. A fost cea mai reușită vacanță de iarnă . Acum înapoi cu gândul la școală. Eu cu Vanessa ne-am instalat în noul nostru apartament pe care l-a cumpărat tata, fiind foarte aproape de liceul unde urmează să mergem.
Ajungem în liceu și mergem la director pentru a ne da fișa cu clasa și cursurile la care vom fi nevoite să mergem astăzi.
- Eu am engleză. Tu? Mă întreabă Vanessa și îmi controlez și eu orarul.
- Si eu. Haide, să mergem, spunem și căutăm sala de clasă unde se ține ora de engleză .
- Uite, aici. Nu a intrat încă profesoara, haide, îmi spune Vanessa și intrăm în clasă, toți cei prezenți uitându-se mirați la noi.
Ne așezăm pe primele două locuri care erau libere și o așteptăm pe profesoară. Înainte de a intra profesoara, două fete blonde, care cred că sunt gemene, se ivesc în clasă.
- Valea de aici! Ne spun ele nouă și așteaptă să ne ridicăm.
Vanessa se ridică și se dă la o parte, fetele așteptând să fac și eu întocmai. Îmi pun picioarele pe bancă și îi spun Vanessei să se pună înapoi.
- Am spus să pleci! Spune una dintre ele și se uită încruntată la mine.
- Și dacă nu vreau? Ce o să îmi faci? Le spun și mă așez mai comod pe scaun, dându-mi picioarele jos de pe bancă.
- Nu aveți decât să stați. Vedeți voi în pauză! Spun ele și pleacă pe rândul de la fereastră, în ultima bancă.

Profesoara se afișează în clasă cu un zâmbet până la urechi și se pune la catedră.
- Bună ziua, dragilor. Vreau să vi le prezint pe Samantha și Vanessa, ele vor fi colegele voastre anul acesta, spune profesoara și se apropie de noi, îndemnându-ne să ne ridicăm în picioare.
- Astăzi nu facem oră, însă vă rog să faceți cunoștință cu ele.
*

Ora e aproape pe sfârșite și eu deja cunosc pe toată clasa, înafară de cele două gemene. Sincer, nici nu mă interesează numele lor. Clopoțelul sună și majoritatea iasă afară , rămânând doar noi cu gemenele și câțiva colegi.
- Samantha, nu? Spune una dintre gemene, prinzândumă de păr și cealaltă prinzând-o pe Vanessa .
- Târfa școlii, să înțeleg. Pardon, târfele, să nu vă supărați, spun și îi iau mâna din părul meu, nefiind prea forțoasă.
Îi dau o palmă de o trântesc la pământ și cealaltă se asigură că e bine.
- Odată să mă mai atingi că...
- Că ce? Ce îmi vei face? Nu ai putere nici să mă tragi de păr, darămite să mă bați, îi spun și își freacă obrazul înroșit de palma mea.
- Poate nu te voi bate eu, dar am relații, spune ea și îmi vine să râd.
- Oh, auzi aici. Nu mai spune. Stai să mă duc până la Brooklyn să îi chem pe vărul și iubitul meu. Să fim chit, nu? Zic și râd, enervând-o la culme.
O văd ieșind din clasă, urmată de sora ei neghioabă.
- Ah, și apropo, să nu te mai prind în prima bancă, spune și așteaptă un răspuns.
- Vezi să nu se întâmple asta, păpușă. De acum, aici e locul nostru, spun și vine rapid către mine, pregătită de atac.
Îi dau încă o palmă de o mai trântesc odată la pământ și iese din clasă, nemaizicând nimic.
- Din prima zi îți faci dușmani, măi, spune Vanessa și îi spun să ia loc.
- Hei, Sam. Ești prima care a avut curaj să le învingă pe gemenele Alton, spune un băiat brunet, cu ochii verzi către mine.
- Mare lucru! Se cred ele mari și tari. Cineva tot trebuia să o facă, spun și deodată suntem asaltate de o grămadă de colegi, curioși în legătură cu ce s-a întâmplat.
*

Cea mai tare primă zi de după vacanța de iarnă. Colegii mei sunt de treaba, înafară de cele două gemene care își dau aere. Nu prea au ce căuta acolo. La cantină vorbeau cu cei din grupul lor și râdeau de noi. Le-am arătat "semnul păcii" și nu au mai zis nimic.
Am vorbit cu cei doi. Trebuie să ajungă imediat, din clipă în clipă, la noi. Parcă știind că acum va suna soneria, chiar asta se întâmplă. Mă îndrept spre ușă și un Jason zâmbăreț îmi apare în față, urmat de un Nate morocănos.
- Iubitule, deja am dușmani, îi spun lui Jason, în timp ce ne îndreptăm spre canapea.
- Se putea să nu intri în probleme din prima zi? Întreabă și afișez un zâmbet până la urechi.
- Nu îmi stă în caracter, în general, să fac scandal. Dar m-au provocat. Auzi la ele, să mă ridic că e locul lor, spun și gesticulez cu mâinile și expresiile mele faciale sunt aiurite.
- A, deci e vorba de fete. Câte? Se uită la mine, mijindu-și ochii.
- Două. Gemene chiar, spun și face o față mirată, după zâmbind.
- Vorbești cumva de gemenele Alton? Mă întreabă Jason și de data asta eu sunt cea mirată.
- De unde le cunoști? Îmi pun mâinile în piept, întrebându-l.
- Au iubiții la mine în clasă. Sunt la fel de tăntălăi ca ele.
- Asta ar explica faptul de ce nu au fost la ora de economie, zic eu și mă gândesc.
- Au chiulit și au venit la noi în clasă. Avem un profesor care îi lasă pe cei din liceu prin clase pe motivul că "îi plac copiii".
- Asta înseamnă că și eu pot...
- Să nu te prind că chiulești de la ore. Tu nu ești ca ele. Tu ești diferită, îmi spune și mă sărută, luându-mă în brațe.
Dintr-o dată o pocnitură se aude din baie și un parfum bine cunoscut mie îmi înfundă nările.
- Nuu! Nu știu cum faci, Nate, dar parfumul ăla a costat mai mult decât o să coste vreodată parfumele tale la un loc. Îmi cumperi altul acum! Îi spun vărului meu care își cerea scuze.
- Și de unde vrei să am atâția bani eu pentru parfumul tău? Mă întreabă Nate, așteptând-o pe Vanessa care se duse după mătura să strângă cioburile.
- Nu îmi pasă ce faci, dar îmi iei altul! Aproape mă răstesc la el, speriindu-l.
- Lasă-l încolo de parfum, iubito! Îți cumpăr altul mai bun decât ăla, îmi spune Jason și mă ia în brațe, cărândumă în cameră, acolo aruncându-mă pe pat.
- Acum, să trecem la treburi serioase! Spune iubitul meu și dă să se dezbrace, dar evită când îi auzim vocea lui Nate.
- Samantha, ieșiți, au venit unchiul și mătușa, strigă Nate la noi, în următorul minut fiind pe canapeaua din living.
- Ce făceați voi acolo? Ne întreaba tata și caut repede o explicație.
- Păi, ști tată, Nate mi-a spart parfumul și ne...
- Ne sfătuim ce parfum și-ar dori să îi iau! Mă completează Jason și mă strânge în brațe, putând vedea încruntarea de pe chipul tatălui meu.
- Ce parfum ai spart, Nate? Are un miros puternic, spune mama și încearcă să îi găsească numele. Doar nu l-ai spart pe cel de la...
- Ba da. Chiar pe cel de la tine, mamă! Îi spun și râde. Mama râde că s-a spart un parfum.
- Oricum era o făcătură. Vino la mine într-o zi că îți dau altul. De data asta original, îmi spune mama și zâmbim amândouă.
- Tot nu m-ați lămurit cu ce făceați în cameră, copii, spune tata și îi răspund imediat.
- Ți-am spus, ne sfătuim în legătură cu. .
- Nu mă lua pe mine cu vrăjeli de astea, știu prea bine ce ați făcut, spune tata cu un zâmbet ștrengar pe față.
- Nu am apucat să facem nimic, domnule Ross. Ne-ați întrerupt dumneavoastră! Spune Jason și se uită fix în ochii tatălui meu, care se încruntă la auzul cuvintelor, mama neștiind cum să nu izbucnească în râs.

JASON

Nu știu cum am avut imensul tupeu de a-i spune aceste cuvinte tatălui iubitei mele. M-am ales cu două zâmbete de la Sam și doamna Ross, care se abțineau să nu râdă și o încruntătură de la domnul Ross.
- Nu mai spune! Zice acesta către mine, având un zâmbet malefic pe față.
Vine mai aproape de mine și îmi spune să mergem până în bucătărie să vorbim între patru ochii.
- Deci tu i-o tragi fiicei mele, spune acesta, asigurându-se că nu e nimeni prezent acolo.
- Nu am vrut să sune chiar așa, îi spun și îmi pune mâna pe umăr.
- Oh, dar nu am nicio problemă cu asta. Problema mea este să nu cumva să o fi făcut neprotejați, spune și îmi aduc aminte că întotdeauna ne-am protejat.
- Exclus. Întotdeauna am avut măsuri de protecție, domnule Ross, îi spun eu și îi pot observa insfârșit zâmbetul.
- Nu îmi mai spune domnule, zi-mi Adam pur și simplu, spune către mine și de data asta eu zâmbesc.
- Păi bine atunci, sper că nu mai e nicio altă problemă, spun și dă afirmativ din cap, întorcându-ne înapoi în living .