Iubire și ură

Capitolul 2

JASON

   Sâmbăta de dimineață sunt foarte plin de energie. Dar în dimineața asta ceva e diferit. Nu știu de ce sunt așa de obosit. Cred că de la fazele de aseară cu Samantha. Doar cu prezența ei mă obosește. Bine, eu o enervez, dar și ea pe mine cu comportamentul ei de fată speriată uneori, dar nu uit cât de rea e. Uh, am și uitat, azi trebuie să merg la cursă și va veni și ea. Sper doar să nu o întâlnesc. Nu de alta, dar am enervat-o aseară destul și nici nu mai am dispoziția necesară să o fac, sunt prea obosit. Deja îmi aud telefonul sunând. E ora doisprezece. Sigur m-a sunat cineva mai de dimineață și nu am răspuns. 
— Da? Răspund înainte ca persoana respectivă să închidă. 
— Jason! Să-ți bagi telefonul ăla undeva, de când te sun! Vino imediat până la mine acasă. Nu îți face griji, sunt bine. Mai repede! Spune Vanessa la celalalt capăt al firului și trebuie să îmi ia un minut să procesez tot ce mi-a zis. După ce că se mișcă repede, mai și vorbește repede. 
— Imediat vin. Pregătește niște floricele, am găsit un film fain și o să-l aduc, zic eu și o aud cum pufnește. 
— Nu pregătesc nimic, nu avem timp de floricele... Tu doar.... vino! Comandă către mine și îi închid telefonul,  făcându-mi rutina de dimineață și plecând spre ea. 

*

   Ajuns în fața casei, parchez mașina și îmi arunc cheile în buzunarul pantalonilor, intrând fără să bat la ușă înăuntru. 
— Van, unde eşti? 
   Liniștea care este așternută asupra interiorului casei Vanessei mă face să mă gândesc la faptul că m-a făcut să vin degeaba. 
   După cinci minute îi aud chicotul în spatele meu, și din instinct, mă întorc. 
— Hei, nu trebuia să te întorci! Spune și îmi dă o palmă peste umăr. 
—Am pierdut ceva? Zic, uitându-mă la comportamentul său ciudat față de mine. 
— Voiam să petrec puțin timp cu verișorul meu! Răspunde și se hilizește ici-colo, prinzându-mă de după cap, încercând să ajungă la înălțimea mea, fiind scundă de fel. 
— Vanessa, te-ai drogat? Spun cât se poate de serios, aceasta râzând în continuare. 
— Haha, ce amuzant ești tu! Normal că nu m-am drogat. Dar am o relație complicată. Defapt, stai, nu mai am una! Spune și rânjesc la negația ei. Tocmai m-am despărțit de Collin și acum îmi place de altcineva, continuă ea și aproape pufnesc când aud. 
— Cum adică te-ai despărțit de Collin? Iubitul perfect nu mai e atât de perfect? Îmi spun punctul de vedere și ea îmi dă un pumn în stomac. Așa repede l-ai uitat pe Collin? Reformulez, așteptând să îi aud răspunsul. 
— Pur și simplu, m-a înșelat. Și ști că e ceva ce nu admit. Așa că nu am de gând să sufăr după unul ca el. Deci, e un băiat de care îmi place, dar nu o să risc să îți spun cine e pentru că tu o să îi spui imediat. 
— Nu riști, nu câștigi! Probabil persoana de care îți place va avea o relație cât de curând și tu o să fi... Care e cuvântul potrivit? Hmm.. geloasă! Spun și o iau de după cap , ca mai apoi să o ciufulesc. 
   Se vede că este îndrăgostită, numai după modul în care vorbește despre anonimul de care a început să fie îndrăgostită. 
— Poate o să îți spun, dar nu acum. Acum fii atent de ce te-am chemat. Sunt într-o situație dificilă. Nu știu cu ce să mă îmbrac la cursă ca să par mai... sexy! 
   Mă încord la auzul cererii ei, neputând fii de acord ca orice bădăran să mişune în jurul ei. 
— Ascultă aici, vreau să vi singură acasă, nu cu încă unul după tine! Spun și aceasta se încruntă, după care își reia poziția inițială. 
— Termină, măi! Vreau să mă fac remarcată în fața celui pe care îl plac doar. 
—Bine, dar dacă se ia unul de tine, să nu te aștepți la ceva de la mine. Face acea față de cățeluș plouat pentru care nu o pot refuza. Bine, poate o să te apăr, dar ai și tu grijă, continui eu, aceasta sărindu-mi în brațe. 
— Uite, J, am aceste două ținute! Care i-ar plăcea mai mult unui băiat? Mă întreabă atent și mi-o imaginez îmbrăcată în cele două ținute. Bineînțeles că o să o aleg pe cea mai decentă. 
   Afișează în fața mea două ținute nu prea decente. Una alcătuită dintr-o pereche de pantaloni mult prea scurți pentru posteriorul său și un maieu decoltat cu o geacă de blugi peste, iar cealaltă alcătuită dintr-o pereche de pantaloni din latex lungi și un top cu guler, dar fără mâneci. 
— Cea din dreapta, fac semn către ținuta cu pantaloni lungi și chicotește. 
— Bine, atunci o iau pe cea din stânga, pentru că știu că nu mă vrei îmbrăcată așa și vreau să îți fac în ciudă, răspunde și simt cum tensiunea mi se ridică la cap. 
— Pff, bine. Acum pot pleca sau mai ai ceva treabă cu mine? 
— Voiam să îmi spui și mie ce se întâmplă între tine și Samantha? Mă întreabă şi pufnesc într-un râs isteric. 
— Ce să fie? Un sentiment puternic de ură, bineînțeles. 
   La auzul răspunsului aceasta îşi dă ochii peste cap. Ceva tipic familiei mele, cum am mai spus. 
— Vezi să nu! Am văzut că stai doar după curul ei. 
— Înseamnă că ai nevoie de un control la ochi cât mai urgent, draga mea! Îi spun, bătând-o pe umăr, uitânduse încruntată la mine.