Iubire și ură

Capitolul 23

JASON

Deci, trebuie să îmi păstrez calmul. Nu e ca și cum voi fi pe o motocicletă, în spatele acesteia, încercând să nu mor. Nu e atât de rău.
Ce tot vorbesc eu aici? ! Într-o fracțiune de secundă aș putea cădea, nici nu mă gândesc. Dar trebuie să fac orice pentru ea! Pentru Samantha! Pentru iubita și logodnica mea, care m-a făcut să îmi schimb total punctul de vedere asupra lumii și a celor din jur.
- Vino aici, stai lipit. Așa e procedura, nu te uita la mine! Ia cureaua asta și strânge-te cu ea de mine, îmi spune și o înfășor asupra noastră, după care mă pregătesc fizic și psihic pentru ce va urma.
- Fără țipete, fără înjurături, fără frică! S-a înțeles? Mă întreabă Sam și întorc capul să o sărut, punându-mi picioarele pe suport, aceasta accelerând motocicleta pe loc.
- Pe locuri! Și... porniți! Spune o voce de habar nu am locul acesteia și numai așa simt motocicleta plecând de pe loc, pornind în trombă și făcând slalom printre obstacole.
În urma noastră îi pot vedea pe Vanessa cu Nate. Nu îi pot vedea fața lui Nate deoarece e întors cu spatele, dar mai mult ca sigur nu e una foarte fericită.
- Orice ai face, nu atinge cu picioarele pe jos! Spune iubita mea înainte de a se ridica cu motocicleta într-o roată, eu încercând să nu ating pământul.
- Te-ai descurcat de minune! Țipă către mine când revenim la normal și face așa fel încât depășim și ultima motocicletă, fiind pe primul loc momentan.
Dacă mă gândesc mai bine, nu e atât de greu să mergi pe motocicletă. Bine, este dacă ți-e frică și nu ști. Simt motocicleta oprindu-se și îi mulțumesc Lui Dumnezeu că am scăpat viu și nevătămat.
- Ei, cum te simți? Ai pățit ceva? Îmi spune Samantha și încerc să mimez un zâmbet către ea.
- Mă simt extraordinar, nemaipomenit. Nu am pățit nimic. Da, ce tot zic aici? Era să mor acolo și tu mă întrebi cum mă simt? Îi spun, panicat.
- Hai că nu a fost chiar așa rău. Măcar nu am avut ghinionul să cădem cum au făcut alții din urma noastră, spune și mă sărută, îndreptându-ne spre Vanessa, care îl așteapta probabil pe Nate în fața toaletei.
- A pățit ceva? Îi spune Sam și râde, în acel moment Nate ieșind pe ușă.
- Nu am nimic, sunt bine. Doar niște probleme stomacale. Nu vă îngrijorați, nu am pățit nimic, spune acesta și se ține cu mâna de burtă, uitându-se la noi.
Dintr-o dată o mână se așează pe mijlocul iubitei mele și este trasă într-un grup de băieți de un altul. Chiar de câștigătorul de la mașini. Mă îndrept spre ei, simțițind cum sentimentul de gelozie este activat.
Unul din băieți o ține atașată de el, iar un altul le face poză, aceasta zâmbind. Sigur vor să aibă poză cu cea care a câștigat primul loc la motociclete.
- Hei, băieți, spun și dau mâna cu toți, aceștia uitânduse nedumeriți la mine.
- Ăsta cine mai e, frate? Spune unul dintre ei, întrebându-l pe cel care e lipit de logodnica mea.
- El e cel care era în spate pe motocicletă, cu ea, zice și mă uit înspre ei, încercând să zâmbesc.
- De asemenea e și logodnicul meu! Spune Samantha și în următoarea secundă se găsește la mine în brațe.

- Scuze, frate, nu am știut că e luată, spune băiatul al cărui nume am aflat că era Jack.
- Nu e nimic. Nu aveai de unde ști. Acum ne scuzați, noi trebuie să plecăm, spun și o iau de mână pe Samantha și mergem înspre motocicletă, de data asta stând normal pe ea.
- Unde vrei să mergem acum? Mă gândeam să mergem în parc, am chef să mă dau pe leagăn, zice aceasta și pornește înspre drumul de la parc, deși nu i-am dat niciun răspuns.
- Desigur.
Intrăm cu motocicleta în parc și mergem până în fața leagănului, unde o parchează și fuge direct înspre acesta. Merg și eu lent înspre ea, așteptând să o împing, așa că fac întocmai. O împing tare cât să își ia avânt și după mă pun pe bancă și o privesc.
Zâmbetul ei îmi confirmă că e fericită. Îmi trimite pupici în aer și mă prefac că i-am primit și îți trimit și eu. Topul albastru îi scoate în evidență ochii care m-au fermecat de la bun început. Acei ochi albaștri ca cerul pe care i-am îndrăgit atâta timp. Acum chiar mă bucur că și-a luat ciorapi negri, altfel, la fusta pe care o are pe ea, i s-ar fi văzut tot. Leagănul oprindu-se, aceasta vine înspre mine și mă încalecă, sărutându-mă cu patimă.
- Ghici cine a venit în New York și e la noi acasă acum? Îi spun, după ce citesc mesajul trimis de Nate, mai având puțin și turbând.
- După expresia feței tale, în niciun caz cineva plăcut, îmi spune și se uită la mine, ridicându-mi privirea și sărutându-mă apăsat pe buze.
- Spune-mi cine e!
- Ți-a venit fostul coleg. Patrick! Zic și scap telefonul din mână pe jos, aceasta ridicându-se de pe mine și părând că se gândește.
- Mergem acasă! Nu știu de ce dracu a venit, dar trebuie să aflu! Îmi zice și mă ia de mână spre motocicletă.
- Cred că s-a supărat că l-ai lăsat baltă, zic și se uită urât la mine înainte de a urca pe motocicletă.
- Nu are de ce să fie supărat. I-am spus că între noi nu a fost nimic și nici nu va fi. A fost o aventură de consolare, spune și mă lasă mască, pornind în trombă spre casă.

*

Urcăm în bloc, ducându-ne direct spre lift și ajungem în apartament.
- Am ajuns! Strigă Samantha în apartament, toți fiind în living. Nate cu Vanessa o privesc urât pe Samantha în timp ce Patrick o privește satisfăcut.
- Ce se întâmplă? De ce sunteți așa posomorâți? Întreb către cei doi, făcându-mi semn să tac.
Luăm loc pe canapea și noi și continuăm să ne privim unii pe alți.
- Cum ai putut face asta, Samantha? Știai că Jason te iubește și totuși te-ai aruncat în brațele lui, spune Vanessa către ea și mă pufnește râsul. Iar tu de ce râzi, nu ar trebui să fi supărat?
- Râd de prostia ăstuia. De când s-a întâmplat, de-abia acum s-a gândit să vină să spună asta, doar ca să mă distrugă. Stați liniștit, că știu asta, și multe alte chestii pe care voi nu le știți, și nu cred că ați vrea să vi le înșir, zic înspre ei și acum privirile urâte se întorc înspre Patrick.
- Mai știți atunci când m-am certat cu Samantha la actul acela de caritate și a spus că mă urăște? S-a dus cu Patrick la cabana aceea și nu vreți să știți ce i-a spus Patrick.
- Acum spune, ne-ai făcut curioși, spun cei doi și sunt atenți la mine.

FLASHBACK
- Vino aici și nu mai plânge, nu te merită! Îmi spune Patrick și mă îmbrățișează, ținându-mă strâns.
- Dar eu îl iubesc, Patrick. Nu am cum să îl urăsc. Chiar dacă mă arăt indiferentă, eu îl iubesc.
- Uite, îți spun ce am făcut. I-am trimis un mesaj cu o zi înainte că suntem împreună și probabil el voia să te facă geloasă. Totul a fost din vina mea.
- Păi de la un timp chiar am început să cred că suntem împreună, Patrick. Dar eu nu am sentimente puternice pentru tine, îmi pare rău.
- Nu e nimic, scumpo, vino aici! Spune și mă întinde pe pat, întinzându-se peste mine.
Fiind foarte amețită și aproape adormită, mă las pradă lui Patrick care încerca să mă dezbrace. De dimineață mă trezesc cu o puternică durere între picioare și sper să nu fie ceea ce cred eu.
- Patrick, ce am făcut aseară? Îl întreb, fiind gol pușcă lângă mine, cum eram și eu de altfel, încercând să mă acopăr cu pătura.
- Am avut parte de cea mai intensă noapte. Cum, nu îți amintești? Spune către mine și dă să se apropie de mine.
- Idiotule! Ai profitat de faptul că eram amețită și nu mai știam de mine! Nu a fost, nu este și nu va fi nimic intre noi! Te credeam prieten ! Spun și mă îmbrac, nemaiținând cont de privirile lui arzătoare.
END FLASHBACK

- Deci așa s-a întâmplat, nemernicule? Ieși afară să nu te mai văd! Spune Nate către el dar îl opresc.