Iubire și ură

Capitolul 21

JASON

O nouă zi. O nouă zi de colegiu. Parcă nu am niciun chef să mă ridic din pat și după expresia feței Samanthei, nici ea.
- Sam, iubito, trezește-te, trebuie să mergi la liceu, încerc eu să o trezesc și se întoarce la mine și se uită fix în ochii mei.
- Azi avem liber. Ne-a spus diriga că nu se fac ore, este ceva proiect la școală și doar cei implicați trebuie să se ducă, îmi spune și se pune înapoi să doarmă.
- De bine de rău, eu tot trebuie să merg la colegiu. Spre deosebire de tine, eu nu am liber, îi spun și mă ridic.
- Nu, stai. Rămâi măcar azi. Vizităm New York-ul. Îți iei o zi liberă, nu pierzi mare lucru, îmi spune punânduși mâinile încrucișate sun cap.
- Mergem și prin centru și prin parculețul ăla mic. Se pare că afară s-a topit zăpadă, spun, uitându-mă pe fereastră, văzând soarele care acum iasă din nori.
- Ști ce aș vrea să fac azi? Mă întreabă și se ridică în fund, stând în stil turcesc.
- Sigur ceva necontenit! Îi spun și zâmbește diabolic.
Am de gând să te învăț să conduci o motocicletă. Și nu mă vei refuza! Îmi spune și pare destul de hotărâtă pe ceea ce spune.
- De ce nu te-aș refuza? Ști ce părere am despre motociclete. Încă vreau să trăiesc, spun și o fac să râdă.
- Treaba ta. Ști care era răsplata dacă acceptai. Și da, răsplata începe cu o noapte.
- Bine, fie, accept. Dar vreau să ajung viu și nevătămat acasă, îi spun și mă pun înapoi în pat, sărutând-o.
- Dar acum vreau să mai dormim, avem timp toată ziua, îi spun și mă întind înapoi pe pat.
- Nu mai dormi, nesuferitule! Mergi cu mine în bucătărie să mă ajuți la clătite. Doar nu credeai că scapi atât de ușor, îmi spune și îmi vine să zâmbesc.
Se îndreaptă spre ușă, neavând niciun articol vestimentar pe ea și înainte să o deschid, o strig.
- Barbie! Sigur ai vrea ca Nate si Vanessa să te vadă în costumul Evei? Spun către ea și abia acum își dă seama că nu are nimic pe ea.
- Doamne, bine că mi-ai spus. Cine știe ce părere le-aș fi dat celor doi, îmi spune și se îndreaptă spre un scaun de lângă pat de unde își ia pijamalele pe cei și le pregătise aseară, dar nu a mai apucat să și le ia pe ea.
- Sunt gata. Și văd că ești și tu. Așa că haide, îmi spune și mă trage afară din cameră, spunându-mi să stau pe scaun deoarece vrea să îi întrebe pe cei doi porumbei dacă vor și ei clătite.
- Nate, vă fac și vouă clătite? Strigă ea din fața ușii, nefiind nimeni care să răspundă.
Văzând că nu iasă nimeni și nici nu răspunde careva, se întoarce înapoi în bucătărie, căutând toate necesare pentru clătite.
- De data asta fără faină prin păr, față, sau mai știu eu pe unde te gândești să îmi pui.
- Nici nu aveam de gând. Poate altădată, îi spun și mă duc în spatele ei, cuprinzând-o cu brațele de la spate, ea făcând aluatul pentru clătite.
- Scoate Nutella din dulăpiorul acela, îmi spune și arată cu degetul spre un dulap de jos, aplecându-mă după borcanul cu Nutella.
Îl așez pe masă și scot o lingură, punând-o în el.
- Ia mâna! Mă lovește ea cu paleta de lemn, uitându-se încruntată la mine. Prima dintre clătite e a mea, să nu îți mai prind mâna! Îmi spune și se întoarce înapoi la aragaz.

*

Am mâncat în jur de 5 clătite, simțindu-mă plin. Samantha a reușit doar trei, dar se poate observa pe fața ei că e cât se poate de plină.
- Acum, haide! Vreau să te văd pe motocicletă. Știu un loc perfect pentru asta, îmi spune și mă trage înapoi în cameră.
Își ia pe ea haine comode, la fel făcând și eu, fiind amândoi îmbrăcați în trening. Ieșim din apartament, închizându-l și mergem spre garajul blocului. Fiecare apartament are garajul lui. Acolo își tine Samantha motocicleta.
- Fii atent! Până la teren, conduc eu. De acolo, te învăț pe tine. Ai înțeles? Mă întreabă și dau afirmativ din cap.

Scoate motocicleta din garaj, punându-se pe ea, eu fiind în spatele ei. Intrăm pe șosea, făcând slalom printre toate mașinile din fața noastră, ajungând într-un final într-un loc întins, că un teren de baschet, dar fără coșuri.
- Acum, haide. Inversăm rolurile. Vino în fața mea. Eu voi tine de mânere peste mâinile tale.
- Dar mi-e frică. Dacă pic înainte să încep să merg? O întreb și se uită atentă la mine.
- Să nu îți fie frică. Totul constă în curaj. Restul, mai puțin. Deci haide, începem încet.
M-am urcat pe motocicletă în față, ea fiind în spatele meu, ridicată în genunchi și ținând cu mâinile de ale mele care erau pe mânere.
Îmi arată cum să o pornesc și reușesc, la fel făcând și când trebuie să o iau din loc. Pornesc încet, și după din ce în ce mai tare. Mai am și anumite scăpări, dar nu e nimic letal, este bine. Samantha își ia mâinile de pe ale mele și mă prinde de brâu, punându-se în fund pe motocicletă, în spatele meu.
- Nu te opri, continuă! Îmi spune atunci când vede că încetinesc și pornesc puțin mai tare.
Dintr-o dată mă dezechilibre și mă panichez, deja știind că voi cădea.
- Stai calm. Pune frână încet și lasă-ți picioarele libere, astfel încât să revină înapoi la echilibrul normal.

Într-adevăr, fac cum mi-a spus ea și revin înapoi, de data asta încetinind și rămânând pe loc.
Fața mea nu exprimă nimic, ignorând ce îmi spune Samantha. Dintr-o dată mă apucă de o ridic în brațe pe sus și alerg de nebun prin teren, repetând același cuvânt.
- Am reușit, iubito! Am reușit! Te iubesc! Îi spun și o poziționez bine în brațe, sărutând-o cu patimă.

SAMANTHA

Sunt mândră de mine. Am reușit însfârsit să îl învăț pe Jason să conducă o motocicletă. Partea bună e că s-a descurcat de minune și nu a căzut deloc. Partea rea e că nu vrea să o mai facă, a zis că rămâne la mașină.
Acum ne întoarcem către casă , de data asta eu conducând și trec printre mașini, ajungând la semafor. Imediat cum trec de el, o iau la dreapta către casă și dau de alt semafor, unde, spre suprinderea mea, o fată pe motocicletă se ivește.
- Ține-te bine! Îi spun lui Jason și îi pot auzi oftatul, neștiind ce am de gând să fac.
Pornesc în trombă când semaforul indică verde și o las uimită pe tipa din spate, Jason fiind deja alb la față.
- Femeie, tu ești nebună? Voiai să ne omori? îmi spune și se prinde de mine strâns, fără să îmi dea drumul până ajungem acasă.
Parchez motocicleta în garajul din fața blocului și alerg de Jason pe scări, acesta fiind pe urmele mele.
- Ai face bine să fugi, că dacă te prind, îmi spune el din urma mea și alerg direct sus în cameră, unde îi văd pe Nate și Vanessa și mă duc în spatele lor.
- Vrea să mă bată! Le spun celor doi porumbei de față și îi pot citi amuzamentul lui Jason pe chip.
- Minte! A fugit de mine! Nu i-am zis încă ce îi voi face, totuși, spune aceasta și își ridică sprânceana, zâmbind diabolic.
- Vedeți? Vrea să mă bată! Continui eu și râd cât timp cei doi nu se uită la mine.
- Uitați-vă la ea și voi! Râde! Face mișto și voi o credeți! Spune și când se întorc spre mine , izbucnesc într-un râs hilar.
- Te-am prins! Spune Jason și mă ia în brațe, nelăsându-mi nicio cale de scăpare.
Se îndreaptă cu mine în brațe până în dormitor unde mă aruncă pe pat și se aruncă peste mine. Își lasă toată greutatea pe mine și simt că nu mai am aer.
- Jason. . Mă... sufoci... pronunț eu din câteva răsuflări, moment în care se ridică și începe să mă gâdile. Dacă mă gândesc mai bine, sufocarea era mai convenabilă, îi spun printre râsete și încerc să găsesc o cale de scăpare, trecându-mi un gând nebun prin cap, care nu o să îi prea placă.
- Jason, să ști că te iubesc și nu te supăra pe mine, chiar te iubesc, îi spun și îl sărut, lovindu-l cu genunchiul între picioare și fugind, ascunzându-mă dinou după cei doi.

- Ce s-a mai întâmplat acum? Îmi spune Nate și încearcă să mă îndeparteze de lângă ei.
- Jason m-a gâdilat și l-am cam lovit. . între picioare! spun și amândoi izbucnesc într-un râs isteric, Jason ieșind din cameră și căutându-mă cu privirea.
- Tu! Treci aici! Acum! îmi spune și se îndreaptă nervos către mine.
- Și dacă nu vreau? îl întreb și zâmbesc, acesta fiind în continuare încruntat.
- Vino aici! Oricum, nu mai am tupeu să îți fac ceva, după ce mi-ai făcut, îmi spune și îi observ zâmbetul din colțul gurii, asta arătând că nu e supărat.
Mă duc cu pași mărunți înspre el, moment în care mă trage de mână direct în cameră, plasându-se în fața mea, fiind aproape de pat.
- De ce ai făcut asta? Nu ți-am făcut nimic rău, îmi spune și își apleacă privirea în pământ.
Eu fiind pitică, fără tocuri, pe lângă el, mă apropii și îmi ridic privirea în sus pentru a ajunge la fața lui plecată.
- Te iubesc! Și ști asta! Nu mai face pe victima, îi zic și mă ridic pe vârfuri pentru a-l săruta, răspunzându-mi la sărut.
- Acum hai , îmi vreau răsplata, spune și închide ușa, așezându-se pe pat.