Capitolul 5

10.7K 417 4
                                    

JASON

Fir-ar! Nu mai am somn. Ce să fac acum? Sigur toată lumea doarme la ora asta. Mai sunt trei ore până să înceapă cursurile. Noroc că am hainele pentru ziua de astăzi jos în mașină. Cobor în sufragerie și îmi iau cheile de la mașină pentru a-mi lua hainele din ea.
Am urcat sus înapoi și m-am pus pe pat pentru a mai putea admira priveliștea din fața mea. O Samantha întinsă pe jumătate de pat cu un zâmbet în colțul gurii. Sper că nu am trezit-o eu.
- Bună dimineața, Jason. Ai dormit cumva aici? Spune ea și se uită către mine cu ochi mari, deoarece dacă trag jaluzelele nici nu îi poate deschide de câta lumină e afară.
- Da, aici am dormit. Vreo problemă? Zic și o prind de năsucul ei cel mic.
- Nu e nicio problemă, vino aici! Zice și mă trage lângă ea, sărutându-mă.
- Mă duc să le dau deșteptarea porumbeilor, azi e o nouă zi de chin, trebuie să se trezească. Și să împrumut niște haine de la Vanessa.
- Dacă vrei te duc acasă să îți iei din ale tale.
- Nu, mulțumesc. Avem aceeași mărime. Și tata nu ar fi prea bucuros să te vadă, e nervos pe tine de când cu accidentul.
- Ah, lasă că după cursuri o să mergem la tine acasă și o să îl facem să înțeleagă.
- Sper ca așa să fie.
S-a ridicat de pe pat și acum se îndreaptă spre ușă.
Cât de bună poate fi fata asta, de ce am urât-o până acum? Și când spun bună mă refer și la caracter și la corp în același timp.
Nu durează nici 10 minute că se întoarce cu o pereche de haine. Le aruncă pe pat și se pune lângă mine.
- Acum cine se schimbă primul, eu sau tu? Zice aceasta curioasă către mine și dă sugestiv din sprâncene.
- Du-te tu, te aștept aici, zic și aceasta are o față mirată.
- Unde să mă duc? Are ceva dacă mă schimb aici? Am încredere că nu te vei uita, zice și deja simt cum mă iau căldurile.
Să nu mă uit când se schimbă e ceva aproape imposibil la fel ca un zece la matematică.
- Cum vrei. O să încerc să nu mă uit, promit, zic și încerc să mă țin de promisiune.
Se așează în fund pe pat și se întoarce cu spatele spre mine. Își da maieul de la pijama jos și își pune... un sutien. Uu, albastru, îmi place. După asta ia o pereche de bikini și îi pune pe jos. Trage pătura cat să îi acopere fundul și își dă pantalonii de la pijama încetișor jos. Își scoate cealaltă pereche de bikini și îi pune pe cei de jos. Acum se ridică în picioare. Oh, nu, trebuie să mă întorc repede ca să nu mă vadă holbându-mă la ea. Trec vreo 2 minute și mi se adresează.
- Ei bine? Cum arăt? Îmi spune și chiar îmi place cum îi stă. Ea cu Vanessa chiar au aceeași mărime.
Și-a luat un maieu albastru și o fustiță albastră cu modele mulată, iar în picioare teniși cu talpă înaltă.
- Arăți... wow! Foarte bine! Acum e rândul meu să mă schimb. Aruncă-mi și mie hainele acelea de pe scaun.
- Cu o condiție. Mă lași să te închei eu la cămașă, zice și dau afirmativ din cap.
Ea se întoarce complet cu spatele și eu îmi iau repede boxerii pe mine cu pantalonii scurți până la genunchi și după îi înmânez cămașa.
- Ești pregătit să fi aranjat de cel mai în vogă stilist de prin zonă? Întreabă şi după îmi dă un sărut tandru pe buze.
- Bineînțeles, doamna stilist. Dar dacă se poate și mai rapid, am de scos pe cineva în oraș la masă, nu am mâncat nimic de dimineață.
- Imediat va fi gata, doar puțin.
Îmi încheie capsă cu capsă și din când în când mă mai atinge pe abdomen. Are atingeri delicate care îmi fac corpul să vibreze. Dintr-o dată îmi îndoaie gulerul de la cămașă și îmi da două pufuri de parfum pe gât, după care mă sărută. Nu m-am gândit niciodată că încheiatul unei cămăși poate fi atât atât incitant.
- Ești gata, acum poți merge la restaurant.
- Nu e deschis la ora aceasta, dar vom merge la pizzeria non-stop de după colț, am auzit că au pizza bună.
- Hmm, sună delicios. Hai să mergem atunci.
Coborâm jos și îmi iau repede cheile de la mașină. O blochez și mergem pe jos până după colț. Ne ținem strâns de mână.
Ajungem la pizzerie și ne așezăm la masă. Comandăm doar o pizza pentru că Sam m-a certat că ea nu mănâncă decât 2 felii și nu are rost să luăm 2 și după începem să ne povestim. Dintr-o dată o simt o mână grea pe umărul meu.

Iubire și urăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum