Iubire și ură

Capitolul 27

JASON

Ziua mult așteptată și cea mai importantă din viața mea. Însfarsit mă căsătoresc cu Samantha, femeia pe care o iubesc și cea care mi-a arătat ce înseamnă iubirea.
Se spune că fiecare om se îndrăgostește în viața lui cel puțin o dată. La mine a fost adevărat. Am iubit-o pe Samantha de când eram mic, deși atunci nu știam ce înseamnă iubirea adevărată. Însă după un timp în care a fost certați, mai bine zis ne uram de moarte, am realizat că defapt o iubesc.
Vorba mamei era : "Oamenii care se iubesc se ciondănesc tot timpul". Mi-e atât de dor de ea. Mi-aș fi dorit să fie lângă mine în momentul ăsta ca toată familia să fie completă. Dar se pare că Lui Dumnezeu i-a trebuit un suflet curat acolo lângă El.
O privesc de dimineață. Detaliile de care e atentă la tot pasul mă fac să zâmbesc aproape mereu. Se asigură că totul e gata și nimic nu e uitat.
- Ce stai acolo și râzi ca boul? Asigură-te că totul e pregătit, nu vreau să ajung la biserică și să uit ceva.
- Calmează-te, iubito. Stresul și nervii tăi nu fac bine fetelor . Inspiră, expiră, fac eu semn înspre ea, aceasta făcând întocmai.
Îmi cer scuze, sunt foarte stresată, doar că vreau ca totul să fie perfect. Acum ieși!
- De ce să ies, ce s-a întâmplat? Îi spun încruntându-mă la ea și după un gând îmi vine în minte, dar îl alung.

- Cum de ce? Trebuie să mă pregătesc, deja e timpul.
Și nu ai voie să mă vezi în rochie până nu ajung la biserică.
- Și cum o să am de gând să rezist atâta? O întreb și mă apropii de ea, luând-o în brațe și sărutând-o.
- Faci tu cumva. Acum afară. Zi-le fetelor să intre, probabil așteaptă în sufragerie. Du-te îmbracă-te și tu și mergeți la biserică, eu voi veni cu tata!
- Bine, iubito, ai grijă de tine! Și de fete! Zic înainte de a ieși pe ușă și le fac semn fetelor din sufragerie să intre în cameră.
Se pare că ușa de la camera Samanthei ajunge încuiată iar eu merg înspre a mea pentru a mă îmbrăca, acolo fiind deja prezenți Vanessa cu Nate.
- Domnule mire, ar fi bine să vă grăbiți, nu vreți să întârziați la propria voastră nuntă! Spune Nate către mine și îmi pune costumul în față, eu începând să le iau pe mine pe rând.
Mă îmbrac încet, având grijă să nu șifonez ceva și fiind sigur că sunt gata, arunc o ultimă privire în oglindă.
- Vino aici să te mai aranjez pe alocuri, îmi spune Vanessa și începe prin a-mi aranja gulerul care era cam strâmb, după care îmi îndreaptă cămașa pe care nu o băgasem în pantaloni peste tot și îmi îndreaptă cureaua.
- Ok. Se pare că suntem gata să plecăm. Mergem?
Spun și dau să ies pe ușă, dar strigătul Vanessei mă oprește.
- Stai! Ai uitat să te dai cu parfum! Spune și mă parfumează, după care mă ia de de sub braț și iasă afară din cameră.
Vanessa îi aruncă cheile mașinii lui Nate, acesta prinzându-le între degete și pornind spre ieșirea din apartament.

*
Aștept în fața altarului de mai bine de cinci minute. Sper doar că nu s-a răzgândit în ultima clipă și s-a gândit să mă părăsească și să fugă. Cred că aș fi mort dacă i s-ar întâmpla ceva și nu ar mai fi.
Și atunci o văd. La braț cu tatăl său, intră pe ușă și pășește pe covorul care duce spre altar. Acum toate privirile sunt asupra ei și a domnului Ross. Vine grațioasă și cu un mers agale, ținându-și burta cu o mână și uitându-se în ochii tatălui său, după care ațintindu-și privirea asupra mea.
Îi dă drumul brațului tatălui său, nu înainte de a-i zâmbi și se apropie, fiind acum în fața mea.
- Ești atât de frumoasă! O zeiță stă în fața mea.
Shht, lasă balonul în pace, trebuie să înceapă ceremonia, spune referindu-se la ea și zâmbește, la fel făcând și eu.

*
- Jason Doug, de bună voie și nesilit de nimeni, o iei în căsătorie pe Samantha Ross? Mă întreabă părintele și nu ezit să dau răspunsul imediat.
- Da! Spun din toată inima și lumea începe să aplaude, după care părintele se întoarce spre Samantha.
- Samantha Ross, de bună voie și nesilită de nimeni, îl iei în căsătorie pe Jason Doug? O întreabă pe iubita mea, aceasta întorcându-se către mine și uitându-se intens în ochii mei.
- Da! Spune și mă privește cu atâta intensitate de îmi vine să îi zdrobesc buzele pe loc, dar am răbdare până o spune părintele.
- Acestea fiind spuse, vă declar soț și soție! Poți săruta mireasa! Îmi spune părintele și numaidecât îi sărut buzele Samanthei cu atâta sălbăticie, încât o las fără aer.
Am coborât și am pornit spre ieșirea din biserică, însoțiți în fața noastră de Vanessa și Nate, care păreau și ei la fel de încântați ca și noi, abia scoțând un cuvânt în biserică alături de noi, de emoții.
Ajungem la ușă și o ridic pe Samantha de jos, trecând pragul cu ea în brațe și o țin până ajungem la mașină. O pun în mașină și mă pun și eu lângă ea, pornind spre sala de mese alături de Vanessa cu Nate.
- Te iubesc atât de mult, îi spun și o sărut cu patimă, prinzându-i capul în palme.
- Și eu te iubesc foarte mult, mai mult decât aș putea iubi pe cineva vreodată! Îmi răspunde și se uită în ochii mei la fel cum o făcea și în biserică.
- Oricât de mult mi-ar plăcea să vă aud declarațiile de dragoste, cineva trebuie să întâmpine invitații și nu vom fii noi aceia. Așa că ieșiți din mașină și haideți! Ne spune
Vanessa care se întorsese de pe scaun și iese încet din mașină, deschizându-ne ușa.
Cobor și îi dau mâna și Samanthei pentru a putea coborî, după care pornim înspre sală.
- Bine ați venit și casă de piatră, ne spun chelnerii după care ne înmânează paharele noastre, plecând în treaba lor.
- Casă de piatră, dragilor! Ne spun Vanessa și Nate, de acum nașii noștrii și ne pupăm, aceștia plecând spre masa mirilor.
După ce am întâmpinat pe toată lumea și i-am așezat pe toți la locul lor, ne îndreptam spre masa mirilor, dar cineva o strigă pe iubita mea.
- Samantha! Aud vocea pe care nu mai voiam să o aud toată viața mea, dar încerc să mă mențin calm.
Casă de piatră amândurora! Și îmi pare foarte rău de ceea ce s-a întâmplat în trecut, sper că ați putut să mă iertați.
- De iertat, te-am iertat, Patrick, dar de uitat, niciodată. Te rog să iei un loc la masa...17, spune iubita mea spre el și îi arată unde este așezată masa.
Mireasa mea se îndreaptă spre masa noastră fără a mă anunța și merg și eu spre ea.
- De ce nu mi-ai spus că l-ai chemat pe Patrick? O întreb când ne așezăm la masă și o văd foarte liniștită.
- Uite, scuze că nu ți-am spus, doar că am avut atâtea pe cap și nu mai...
- Ok, am înțeles, nu te mai stresa, iubito, să lăsăm asta. Te iubesc! Îi spun și o trag într-un sărut lung.
- Și eu te iubesc! Îmi spune și ea când o eliberez din sărut și își pune mâna într-a mea.

SAMANTHA

Până în momentul de față, nunta decurge grozav.
Toată lumea se distrează, toată lumea dansează, înafară de Patrick. Patrick e trist și nu are nicio expresie pe față. Mă ridic pentru a mă îndrepta spre el, dar mâna lui Jason mă oprește. Deja îmi pot da seama că o face din gelozie și nu pot să cred că până și acum mai e gelos pe el.
- Unde te duci?
Expresia feței acestuia mă face să mă încrunt spre el și îi spun la ureche atât de tare pentru a mă putea auzi în ciuda muzicii care cântă pe fundal.
- La Patrick. Uită-te la el. E clar că s-a întâmplat ceva.
- Nu pot să cred! Spune și îmi dă drumul la mână. Până și acum îți pasă de el, după tot ce ți-a făcut, îmi spune și evită contactul vizual.
- Jason! Ești așa idiot uneori. E nunta noastră, ne-am căsătorit, e normal să se distreze invitații, uită-te la starea lui! Ți se pare că se distrează? Mie mi se pare că nu. Și încetează să te mai gândești la trecut, poate...s-a schimbat.
- Un om nu se schimbă niciodată! Ști vorba aia:"Lupul își schimbă blana, dar năravul ba! ".
- A, da? Să îmi aduc aminte cum te comportai cu mine înainte? Cam cât de mare era ura dintre noi? Dacă spun de la cer la pământ e puțin. Și te-ai schimbat? Mie mi se pare că da. El de ce nu se poate schimba?
- Nu spuneam asta, iubito. Doar gândește-te. E gelos pe mine și pe faptul că ne-am căsătorit. Altfel de ce ar sta trist ?
- De ce poate sta un om trist, oare? Poate i s-a întâmplat ceva neașteptat. Lasă-mă să mă duc să văd ce e cu el.
- Bine, du-te, dar ai grijă cu ce prostii îți mai umple capul, îmi spune iubitul meu și își întoarce privirea în altă parte, eu apropiindu-mă de el și, prinzându-l cu mâna de maxilar, îl sărut cu patos.
Trec printre mulțimea de invitați și ajung la masa lui Patrick, acesta stând în continuare posomorât.