Iubire și ură

Capitolul 9

SAMANTHA

Ziua de duminică am petrecut-o cu Jason prin parc și prin mall, făcând o grămadă de cumpărături. Intrăm într-un magazin să mă uit de una alta, venea
Jason și lua la ce mă uitam. Și uite așa am rămas fără spațiu în șifonier, trebuie să mai arunc din vechituri.

Astăzi Jason a plecat la NY cu Nate pentru a se înscrie la colegiu. Gândul că va fi departe de mine mă ucide. Dar telefoanele și e-mail-ul au un rol important aici. Și cum de astăzi am intrat în vacanța de vară , ziua de luni nu mai îmi dă bătăi de cap.
Îmi scot motocicleta din garaj și îmi iau telefonul și laptop-ul cu mine și mă duc la Vanessa. A spus să mai vin și eu pe la ea că e singură și se plictisește. Părinții ei sunt plecați la cei ai lui Jason. Și cum nimic nu ar fi putut fi mai rău, afară e un frig îngrozitor și eu am doar o bluză subțire și jacheta de piele. Avantajul de a avea motocicletă este acela că poți trece printre mașini fără să trebuiască să aștepți la coadă, ceea ce și fac.
Ajunsă la casa Vanessei, intru înauntru și mă duc direct la ea în cameră, urcând scările de parcă ar fi pățit ceva. O găsesc în pat cu căștile pe urechi și privirea fixată pe tavan. Sigur nici nu m-a observat când am ajuns. Mă arunc lângă ea pe pat, speriind-o , dar nu îi pasă, începe să râdă . Râsul ei e molipsitor, încep să râd și eu.
- Stai, de ce râdem? Mă întreabă încă râzând, ceea ce fac și eu, de-altfel.
- Nu știu, de nebunia noastră, îi spun și râdem după care mă pun și eu pe spate, fixându-mi privirea pe tavan.

Îmi dă și mie o cască și ascultăm muzică, fredonând uneori melodiile. Îmi controlez telefonul și constat că nu am niciun mesaj sau vreun apel, așa că îl las .
- Ai vorbit cu Nate? o întreb și dă afirmativ din cap, încă fiind atentă la muzică.
- Adică, mă refeream, ce face? Cum au ajuns? o întreb și își dă casca jos, repetând și eu mișcarea.
- Se grăbeau, dar nu știu unde. Știu că înscrierile se fac până la ora șase, este abia doisprezece.
- Da, la șase se închid. Poate au pierdut vreun autobuz și alergau să îl prindă, spun și începem amândouă să râdem.
- Tu chiar îl iubești pe Jason...îmi spune ea și ne uităm una la alta.
- Da...mai ști când eram mici, și acum spre final, ne uram. Și încă foarte mult. Dar cine s-ar fi gândit că de la o ură puternică se poate ajunge la o iubire la fel de puternică?
- Da...Eu nici într-un milion de ani nu m-aș fi văzut împreună cu Nate. Adică, întotdeauna îl consideram ca fiind vărul tău sau prietenul lui Jason. Și acum am ajuns împreună, și chiar îl iubesc.
- Se vede. Pe fața ta, cum vorbești despre el, și cum îți lucesc ochii când îl pronunți în conversație.
- Este atât de evident? îmi spune aceasta și pot vedea cum zâmbește în colțul gurii.
- Am vrut să te întreb...voi...ați făcut-o? Mă uit la ea deoarece nu înțelegeam la ce se referă. Mă refer dacă ați făcut...ști tu...chestia aia. . continuă și deja știu că sunt roșie în obraji.
- Da...dar nu îmi place să îți dau detalii, îi zic și se pune lângă mine să se lingușească.
- Bine, bine, poate doar câteva întrebări! îi spun și sare de bucurie, după care vine mai aproape de mine. - A durut? Mă întreabă în șoaptă și pufnesc într-un râs scurt. Ce e așa amuzant? mă întreabă și încerc să nu mai râd.
- Nimic, doar că nu înțeleg de ce șoptești, suntem singure în casă, îi zic și mimează de parcă nu ar avea nimic în cap. Și ca să îți răspund la întrebare, la început a durut, dar după simțeai plăcere, nu mai băgai în seamă durerea, îi zic și acum ea e cea ce se înroșește.
- Și noi am vrut s-o facem, dar tot timpul apăreau alte motive și am lăsat întotdeauna pe data viitoare. Când vine acasă, cred că îi fac o surpriză.
- Cred că i-ar plăcea, îi spun și râdem, până îmi aud laptop-ul piuind. Cred că am un mesaj de la băieți pe email, stai să mă uit, continui și îmi deschid laptop-ul.
Intru direct la e-mail-uri și observ că e doar unul de la Nate. Hopa, mi-a atașat o fotografie, sigur e una prostească. Dar când văd imaginea și citesc ce scrie, rămân blocată.
De la:Nate
Subiect: Important! ! !
Sam, țin să îți arăt asta. Nu vreau ca cineva să își bată joc de tine, chiar dacă e cel mai bun prieten al meu. Și stai liniștită, după ce am văzut asta, am alungat-o și neam bătut puțin, reamintindu-i că acasă are o iubită de care uitase . În poză l-am prins uitându-se la mine, realizând că îi fac poză. Sper că nu am făcut ceva rău. Să nu faci vreo prostie, te iubesc, pitico. Ne vedem acasă.
P. S. Dacă mergi pe la Vanessa spune-i că o iubesc mult de tot și abia aștept să o văd mâine.
În imagine era Jason cu o blondă, ea fiind așezată peste el și râzând, el încruntându-se deoarece l-a prins în fapt. Îi arăt Vanessei mesajul simțind deja înăuntrul meu un sentiment puternic de tristețe interioară și gelozie, dar în special, un pachet de nervi.
Am închis laptop-ul cu putere și mi-am pus capul în palme, Vanessa consolându-mă.
- Am avut încredere în el! Îi spun plângând, aceasta încercând să mă liniștească. Să nu încerci să vii după mine, îi spun și îmi iau telefonul, laptopul-ul lăsându-l la ea și plec ca un fulger pe ușă, ieșind afară .
Fix acum se gândea să plouă. Lacrimile mele și cu stropii de ploaie se potrivesc de minune . Urc la optzeci la oră, nouăzeci . . o sută . . o sută patruzeci , și simt că ard în interior. Ajung acasă , îmi parchez motorul și intru înăuntru, închizând ușa în urma mea. Urc rapid pe scări și mă duc direct în cameră. Nu am chef de nimic și de nimeni acum. Îmi mai controlez încă o dată telefonul și observ vreo şapte mesaje vocale de la Jason, zece apeluri tot de la el, încă patru de la Vanessa și şase de la Nate. Hotărăsc să nu bag în seamă pe nimeni și îmi închid telefonul, punându-mă pe pat și plângând în liniște până adorm.
*

- Samantha, deschide nenorocita asta de ușă sau o sparg! Aud țipete de afară și fug repede să văd ce s-a întâmplat.
Deschid ușa de la intrare și un Jason mai liniștit îmi apare în față.
- Ai plâns! Ce s-a întâmplat? mă întreabă și încercă să intre înăuntru, dar îi blochez drumul.
- Tu să îmi spui. Îi spun și se încruntă la mine. A fost frumoasă blonda, ha? îl întreb și acum își lasă capul plecat în jos. Ai crezut că sunt eu, sau? ! Spune!
- Îmi cer... încercă să zică dar îl opresc.
- Dacă ai de gând să îți ceri scuze, nu te obosi, le poți ține pentru tine. De acum să te duci la aia! Spun și îi închid ușa în nas, alunecând în jos pe lângă ea și începând să plâng.
Mă asigur că am încuiat ușa și mă duc în bucătărie să mănânc și eu ceva. Nu am mâncat azi nimic toată ziua. Optez pentru un sandwich cu șuncă și cașcaval, pe care îl mănânc la repezeală și după urc sus în cameră . Afară a început să plouă torențial, fiind și tunete cu fulgere.
Ajung în cameră și îmi aprind lumina, amintindumi că laptop-ul îmi e la Vanessa. Mă pun pe pat și mă uit pe tavan, făcându-mi curat în minte. Acum...afară ori plouă foarte tare, ori se aud pietricele la mine în geam. Trag draperia și constat că ambele. La fereastra mea, jos, îl văd pe Jason care încerca să arunce cu pietricele micuțe în fereastra mea, fiind ud din cap până în picioare.
- Ce mai cauți aici? Pleacă! Strig și dă negativ din cap și se pune în genunchi.
- Iartă-mă, am fost un prost! Te iubesc! Spune, țipând în gura mare. Cred că a trezit toți vecinii care dormeau.
- De ce aș face-o? Nici nu te-ai gândit la mine când ai fost cu aia în pat! Îi răspund și închid fereastra , trăgând draperia.
Chiar dacă m-a înșelat, tot îl iubesc. Nu îl pot lăsa afară în ploaie torențială, dar merită. Să se învețe minte. Mă pun să dorm cu muzica lângă mine și încerc să nu mă mai gândesc la el.