Iubire și ură

Capitolul 26

SAMANTHA

Luna care urmează ne găsește la fel de sănătoși și uitându-ne după rochii de mireasă în magazin.
- Nu, nici gând! Pleacă de aici!
- Haide, Sammy! Ști că ador să îți privesc burtica. Încearc-o să vezi ce bine o să îți stea, mă îndeamnă Vanessa de jumătate de oră să probesc o rochie de mireasă pe placul ei, care mi-ar scoate burta în evidență.
- Bine, fie! Dă-mi rochia aia odată! Și să nu te mai rogi de mine cu altceva! Îi spun și mă îndrept încet spre cabina de probă, să o probez.
Mă dezbrac de hainele mele și o iau pe mine, având totuși o problemă. Nu pot să o închei singură la spate.
- Uhm, Vann? Mă poți ajuta, te rog? Îi spun, scoțând capul din cabină și uitându-mă la ea.
O văd grăbindu-se înspre mine și intrând înăuntru, trăgând perdeaua la o parte.
- Ce avem noi aici? Fermoar?! Imediat e gata, zice și îl trage încet în sus, aranjându-mi rochia pe alocuri.
Mă întoarce cu fața spre oglindă și se uită la mine, măsurându-mă din cap până în picioare.
- Ei? Ce părere ai, domnișorico? Sau ar trebui să zic doamnă? Mai puțin te căsătorești. Mă întreabă Vanessa și se pune lângă mine, uitându-se la imaginea mea din oglindă, zâmbind.
- Pare... frumoasă! Îngâim eu și mă uit intens la burta mea. Nu ți se pare că mă face prea grasă, ținând cont și de sarcină? Îi spun și mă întorc spre ea.
- Doar pare? E superbă! Și nu arăți grasă. Adică, cum vrei să arăți la patru luni de sarcină, și încă cu gemeni? Nu suntem la modelling aici, Sam! Îmi spune autoritară și se uită fix la mine.
- Deci... o luăm? Mă întreabă cu urmă de speranță în ochii și tot ce fac este să aprob din cap, moment în care sare la propriu pe mine să mă îmbrățișeze.
Rochia e simplă, dreaptă, cu dantelă deasupra materialului și cu mâneci din dantelă până la cot. Ținând cont că am lăsat cumpărăturile pe ultima sută de metri, trebuie să rezolvăm totul azi pentru ca mâine să fie perfect.
Ziua cea mare e mai aproape decât mă așteptam și mai avem de pregătit doar îmbrăcămintea noastră și băieții pe a lor. Părinții mei și ai lui Jason au fost mai harnici decât noi și și-au cumpărat deja.
Tata, când am fost la cumpărături cu el, a probat un costum și cred că m-a întrebat de o sută de ori dacă îi vine bine pentru a-l cumpăra. Mama, în schimb, a văzut o rochie și chiar pe aceea a cumpărat-o, nici nu s-a mai gândit. L-am întrebat pe tata de ce e atât de atent la detalii și mi-a răspuns că o fată are, și trebuie să fie totul perfect.
Ieri, când am fost să aranjăm la restaurant, nu exista o persoană care să nu fie certată de tata întrun mod sau altul : "Pune panglica aia mai la dreapta! Am spus mai la dreapta, idiotule!"
- Ținând cont că tu vei fi nașa mea, vreau să știu ce rochie îți cumperi? O întreb pe Vanessa care se întoarce imediat spre mine și zâmbește.
- Scuze că îți spun acum, dar mi-am cumpărat deja. Bine, nu eu, Nate a făcut-o, dar pot spune că e pur și simplu superbă.
- Păi atunci am cam terminat aici, nu? Haide să mergem acasă, mai trebuie să merg și la mama acasă să văd dacă e totul pregătit.
- Stai puțin, mă sună Jason.
- Da, J, ce ai uitat?
- Parfumuri, iubito, am uitat complet de ele În rest totul e gata. .
- Ok, acum mergem într-acolo și venim acasă, pa.
- Ce a vrut? O întreb pe Vanessa care nu mai avea mult și începea să râdă.
- A uitat să ia un parfum pentru el și unul pentru tine. A spus că în rest totul e pregătit, zice și mă trage într-o direcție străină mie.
- Nu pe acolo, Vann. Vino aici, știu eu un magazin, spun și o trag în direcția opusă și intrăm într-un boutique cu parfumuri de calitate înaltă și cu un miros îmbietor.
- De care parfum ne recomandați pentru un bărbat? O întreb pe vânzătoare și mă uit peste toate modelele prezente în vitrină.
- Păi avem Channel, Dior, Lacoste, Bvgari.
- Dacă aveți, bineînțeles, Armani aș vrea să cumpăr.
- Desigur. Vreți sticlă de 50 de ml, 100 sau o mostră gratuită?
- Dați-mi vă rog o sticluță de 50 ml. Și aș mai vrea desigur o sticluță tot de 50 de ml de parfum Channel pentru femei.
- 200 de dolari, vă rog, îmi spune vânzătoarea, dându-i banii și ieșind din magazin.
- Ai luat cele mai scumpe parfumuri, spune Vanessa către mine și râde.
- Ce-i mai bun pentru nuntă, nu? Haide să mergem acasă acum, am terminat cu totul.
Ies cu plasele de cumpărături în mână și cu rochia de mireasă pusă în husă, dar mă ciocnesc cu cineva și îmi mențin echilibrul astfel încât să nu pic.
- Mă scuzați... Samantha? !
În fața mea stătea nimeni altul decât Patrick. La braț cu o prea frumoasă brunetă și aranjat la patru ace, se pregătea să intre pe ușa Mall-ului, chiar atunci când ne-am ciocnit.

- Patrick.. Mă scuzi, mă cam grăbesc.
- Ești însărcinată? Mă întreabă, uitându-se insistent la burta mea și voind să pună mâna, dar mă trag mai în spate.
- Da, sunt însărcinată. Dar asta nu înseamnă că am uitat ce ai făcut. Așa că îți poți lua iubita și poți dispărea din fața mea. Vanessa, să mergem!
O chem pe Vanessa să mă urmeze înspre mașină, timp în care așez cumpărăturile pe bancheta din spate, fiind foarte atentă cu rochia.
- Ce repede ai terminat-o cu Patrick!
Zâmbetul Vanessei nu îmi transmite nimic în momentul ăsta, ci nervii își fac simțită prezența. Dar trebuie să mă calmez, nervii nu fac bine fetelor ce cresc în mine.
- Băieți, am ajuns! Strig în sufragerie, sunând ca o îndemnare pentru a ieși din cameră. Băieți! Strig încă o dată dar nu se observă nimic.
Bat la ușa lui Nate iar când văd că nimeni nu se răspunde, intru. Și din nou nimic. Se pare că nimeni nu e prezent în apartament înafară de mine și Vanessa. Îmi scot telefonul din buzunarul pantalonilor și îl apelez pe Jason pentru a vedea unde sunt.
- Iubitule, unde ați dispărut? Spun la telefon înainte de a saluta și primesc un răspuns scurt și sec, aproape neinteresat.
- La sală.
- Păi ce mai faceți acolo? Nu era totul gata? Îl întreb panicată ca nu cumva să se fi întâmplat ceva pe ultima sută de metri.
- Ba da, e totul gata, dar doar ne asiguram ca totul să fie perfect. Ai luat tot ce era necesar?
- Da, parfumuri, haine, și rochia. Veniți acasă?
- Da, acum am ieșit din sală. Apropo, mi-a spus tatăl tău că trebuie să vină pe la noi azi.
- Da, am vorbit și eu cu el, îl aștept.

Am închis apelul după ce am încheiat conversația și m-am apucat să îmi pregătesc ceva de mâncare.
- Samantha, te caută cineva, zice Vanessa și imediat ce îmi întorc capul spre ușă dau de privirea de care îmi era dor prea mult timp.
- Unchiule! Strig și fug înspre unchiul Jay, din spatele lui apărând și mătușa Anabelle, bunica dându-i la o parte și venind spre mine.
- Cât de mult a crescut nepoțica mea! Deci.. fată sau băiat? Mă întreabă bunica și nu pot să cred că mama încă nu i-a transmis sexul copilului având în vedere că vorbesc săptămânal.
- Fete. Două. Nu ți-a spus mama?
- Ba da, dar voiam să aud din gura ta. Mă bucur atât de mult pentru voi. Deci unde e ginerele? Întreabă bunica și se uită prin încăpere.
- Acum trebuie să ajungă, s-a dus cu Nate să mai arunce o privire înainte de ziua de mâine la sală. Tu, unchiule, mai puțin pregătiți și voi o nuntă! Spun către unchiul care se uită impresionat către Vanessa.
- Abia aștept să o am că noră pe Vanessa, Sam. Nu m-ar mira dacă ar veni Nate să mă anunțe că a cerut-o în căsătorie.