2... O zi....

406 29 16
                                    

  

Ajung acasă și la primul pas făcut mă trantesc pe jos, capul mi se lovește de parchetul rece și oricât de mult încerc să uit rușinea prin care am trecut știam că nu o voi uita niciodată. Ahh Clara...este numai vina ta....

- Ce dracu faci? Aud vocea din spatele meu și îmi intorc privirea,uitasem sa închid ușa și Mark  vecinul meu mă privea din prag. Ești bine?

Ii dau negativ din cap și el intră în casă privindu-ma ciudat.  Da sa mă ridice dar îl împing și mă întorc pe spate fara nici o intenție de a mă ridica,închid ușa de la intrare cu piciorul și îmi las înapoi capul pe parchet.

- Mă speri....ce este cu tine? Unde este Clara?

- Călărește un bogatan...ii spun și mă strâmb când îmi aud cuvintele

- Ești beat? Mă întreabă neintelegand.

- Am fost.....nu mai beau în viața mea..

- Nu te înțeleg...ce sa întâmplat?

Mark se așează langa mine pe,parchet și realizez că doar el a mai rămas în viața mea,îl cunoscusem când ne-am mutat in acest bloc și ne-am apropiat destul de repede,el ma ajutat și cu primul job la barul pe care îl deține el apoi am aplicat pentru compania la care lucrez in momentul de față.

- Daca îți spun trebuie sa juri că nu vei râde și nu vei spune nimănui. Îmi intorc privirea spre el și el dă rapid din cap.

Încep să îi povestesc despre ceea ce făcuse Clara prima data și îl văd cum se încruntă apoi de tipul de la bar și pe parcursul povești incepuse deja sa rada ca un idiot,îl lovesc cu piciorul și mă ridic nervos de jos. Mark îmi replica gestul și vine după mine in bucătărie inca râzând de mana focului.  Acum că mă gândesc mai bine a fost o situație destul de comica, nemernicul ăla și-a bătut joc de mine.

După ce mi-am adunat din nou sacoul și pantofii de jos am ieșit rapid din casa lui chemând un taxi,inca ii auzeam râsul in momentul când am ieșit pe ușă afara. Așa sunt toți bogătași,niste idioți fara scrupule. Ah îl urăsc...ii urăsc pe toți.

- Vrei cafea? Îl întreb și mă refuza.

- Sincer Jack.... Doar ție ți se putea întâmpla asta. Ai un magnet pentru astfel de persoane și situații,mai ți minte anul trecut la bar? Când tipul ăla incerca să te agațe?

- Te rog Mark.... încetează,chiar nu vreau să îmi mai amintesc despre asta. A fost umilitor să mă trezesc in casa lui ,habar nu ai cat de speriat am fost.  Mă bucur că nu voi mai da ochii cu el niciodată.

- Azi lucrezi? Mă întreabă și îi dau negativ din cap.

- Cerusem doua zile libere dinainte să știu că voi fii părăsit,aveam de gând să o duc la plaja dar ea avea deja alt plan. Ai nevoie de ajutor la bar?

- Nu....îmi vin părinții în vizită și eu nu am reușit să obțin nici un liber , băiatul nou nu mai vine și trebuie să rămân acolo până vine Ramon diseară,mă gândeam să stai cu ei azi dacă nu ai alt plan până ajung eu acasă.

- Sigur Mark...nu este nici o problema. La ce ora vor ajunge?

- Pai avionul aterizează la ora 14 ,ii voi scrie mamei că te duci tu după ei?

- Sigur...îmi va face plăcere să stau cu ei,Martha mă iubește oricum mai mult ca pe tine ,ii spun eu ironic și îl văd cum își dă ochii peste cap.

- Știu....spune teatral

După ce Mark sa făcut nevăzut din apartamentul meu , m-am îndreptat direct spre baie pentru a-mi face duș ,trebuia să mă grăbesc puțin aveam de condus aproape două ore până la aeroport pentru ai lua pe Martha și Stu părinții lui Mark, erau niște persoane adorabile care îmi aminteau foarte mult de propii părinți și poate că din acest motiv m-am și atașat atât de repede de ei. Îl vizitează pe Mark la fiecare trei luni de parca ar fii setați pe ceas. Chiar îmi va face plăcere să stau azi cu ei.

MY FAKE BOYFRIENDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum