MY FAKE BOYFRIEND

27....Dora

  

Când îi aud vocea in telefon îmi strâng ochii și acesta îmi cade din mână, incerc sa cobor de pe scaun și tot ce fac este sa pășesc in gol și să mă întind pe , pardoseala rece. Mark se grăbește să mă ridice și  asta îmi aduce aminte de primul moment cu el din seara când l-am cunoscut. Îl împing pe Mark de langa mine și mă ridic în genunchi, mâinile mi le pun pe cap și încep să plâng...

- Jack?... Jack?...ce dracu este cu tine? Ii aud intrebarea și îmi ridica privirea spre el

- Dora... Dora..a murit..ii spun și el își mărește ochii.

Mă apucă de brațe și de data asta mă ridica în picioare,mă scoate afara și mă duce direct spre mașină.

- Urca...te voi duce eu...dar eu stăteam pus și simplu langa mașina fata nici o reacție... Jack..îl aud iar strigând..urca in mașină...îmi urla in fața.

Îmi deschide portiera și mă împinge în interior,se urca rapid la volan și îmi cere adresa lor și îo dau. Îl aud cum vorbea la telefon dar totul era doar un ecou pentru mine, știam că asta va fii dureros pentru Derek,pentru Walter. Mașina oprește în fața casei lor și vad mașina mortuară și pe cea de la prim ajutor și ies rapid și mă îndrept spre casă. In acel moment ea este scoasa pe o targă afara, era sub acel cearceaf alb, Walter mergea plângând în urma lor.

Cei de la ambulanță incercau să o bage în mașină și încep să aleg spre ei..

- Așteptați..... așteptați..le strig eu și se întorc să mă privească...mă apropii de ei și îi privesc furios... așteptați le mai strig inca o data. Ridic ușor cearceaful și îi apuc mâna rece și mă cutremur pe interior...îmi las capul in jos și îi sărut mâna..era rece..foarte rece... Iarta-ma Dora.... Iarta-ma...te rog.... m-ai sunat și eu.... Iarta-ma te rog...

Walter vine langa mine și îmi întorc privirea spre el, părea mult mai îmbătrânit,părea dărâmat,îl iau în brațe și el mă strânge înapoi începând să plângă.

- Shh...copile....shhh...îmi spune in ureche...a vrut să îți audă vocea pentru ultima dată....când îl aud simt că urmează să mă prăbușesc la pământ. 

Mă indepartez de el când cei de la salvare ne întreabă dacă va merge cineva cu ei și Walter le face semn că el.

- Unde este Derek? Îl întreb rapid

- Sa închis în camera lui..spune încet și pleacă de lângă mine.

Încep să merg spre casa și îl văd și pe Mark în spatele meu,in casa mă lovesc de Helen care stătea într-un colț și plângea alaturi de alte persoane care lucrau aici și mă îndrept spre scări urcând rapid. Când ajung in dreptul uși apas mânerul dar era încuiată. Se auzea zgomot  din interior și incepusem sa intru in panica.

- Derek?...deschide ușa..încep să bat mai tare in ea... Derek....deschide ușa...încep să îi urlu panicat...Derek....iubitule deschide ușa odată....te rog iubitule ii spun și vocea mea abia se auzea ..

Mark mă dă la o parte din ușă și îl văd cum ii da un picior și aceasta se deschise...intru rapid și îngheț in loc. Camera arata că după furtună, totul era dărâmat și îl văd pe Derek cum stătea în genunchi pe covor ținând ceva strâns la piept și plângea zgomotos. Mă reped spre el și îl iau în brațe..trupul său tremura violent și se legăna in fața și în spate ,pe gura scoatea cuvinte ce nu puteam sa le înțeleg.

- Iubitule.... îmi pare rău....îmi pare rău pentru ea....mă repetam eu...

Îl simt cum tresăre și își ridică privirea spre mine, ochii îi erau plini de lacrimi și păreau atât de stinși și pierduți încât aveam impresia că nu mă vede. Mă împinge de langa el...și se ridica de jos cu greutate,îmi aruncă în fața acel obiect și mă privește rece.